Proiectul legislativ care prevede majorarea contribuţiei la Pilonul II de pensii private a trecut tacit de Senat şi intră în dezbaterea Camerei Deputaţilor, for decizional, într-un moment în care presiunile asupra bugetului public şi sustenabilitatea sistemului de pensii revin în prim-planul agendei.

Iniţiativa legislativă propune creşterea treptată a contribuţiei virate din salariul brut către fondurile de pensii administrate privat până la 6%, nivelul prevăzut în calendarul iniţial al reformei pensiilor din 2008, dar niciodată atins integral. Potrivit proiectului, majorarea ar urma să fie realizată etapizat în anii 2026 şi 2027.

În prezent, contribuţia la Pilonul II este de 4,75% din venitul brut, sub ţinta de 6% stabilită la lansarea sistemului. Diferenţa provine dintr-o serie de amânări şi îngheţări operate în ultimii 15 ani, pe fondul crizei, al consolidărilor bugetare şi al deciziilor politice de a menţine mai multe resurse în bugetul public de pensii.

Adoptarea tacită în Senat înseamnă că proiectul nu a fost dezbătut şi votat în termenul legal, fiind considerat automat adoptat. Decizia finală aparţine acum deputaţilor, iar votul lor va stabili dacă România revine la traiectoria iniţială a reformei pensiilor private sau dacă majorarea va fi din nou amânată.

Argumentele susţinătorilor proiectului sunt legate în primul rând de sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii. România se confruntă cu un dezechilibru structural între numărul de contribuabili şi cel al pensionarilor, iar presiunea demografică este în creştere. Scăderea populaţiei active şi îmbătrânirea rapidă a populaţiei pun presiune pe Pilonul I, sistemul public, bazat pe principiul solidarităţii între generaţii.

În acest context, Pilonul II este văzut ca un mecanism complementar care reduce dependenţa viitoarelor pensii exclusiv de bugetul de stat. Banii viraţi în conturile individuale sunt investiţi pe pieţele financiare şi acumulaţi în numele fiecărui participant, ceea ce creează o sursă suplimentară de venit la pensionare.

Pe lângă argumentele sociale, proiectul are şi o dimensiune economică. Fondurile de pensii private au devenit în ultimii ani un investitor instituţional major în economia locală. Activele administrate depăşesc 200 de miliarde de lei, iar o parte semnificativă a acestora este plasată în titluri de stat şi acţiuni listate la Bursa de Valori Bucureşti.

O creştere a contribuţiei ar însemna fluxuri suplimentare de câteva miliarde de lei anual către fonduri, bani care ar putea fi direcţionaţi atât către finanţarea datoriei publice, cât şi către companii listate sau noi emisiuni de obligaţiuni corporative.

Totuşi, creşterea contribuţiei la Pilonul II implică un cost bugetar imediat. Sumele virate către fondurile private sunt redirecţionate din contribuţiile care altfel ar intra în bugetul public de pensii. Pe termen scurt, asta înseamnă venituri mai mici la Pilonul I şi un necesar mai mare de subvenţii de la bugetul de stat.
Această tensiune a fost principalul motiv pentru care, în trecut, guvernele au îngheţat sau redus ritmul de creştere al contribuţiilor. În perioade de deficit bugetar ridicat, tentaţia de a păstra banii în sistemul public a fost constantă.

Randamentele obţinute de fonduri în ultimii ani au fost, în medie, peste inflaţie pe termen lung, chiar dacă au existat perioade de volatilitate, în special în anii marcaţi de crize financiare sau geopolitice. Administratorii mizează pe orizontul lung de timp pentru a compensa fluctuaţiile de pe pieţe.