În cazul Alexandrei Cristea, cele două ro­luri profesionale nu pot fi separate printr-o linie clară.

Ca director de fundraising al Asociaţiei GO-AHEAD, identifică firme care vor să investească în proiecte cu impact social şi le conectează cu iniţiative relevante pentru strategiile lor de responsa­bilitate socială. Ca fondatoare a Empathy Network, dezvoltă proiecte pentru copiii cu dizabilităţi şi încearcă să construiască o organizaţie care să poată funcţiona, în timp, dincolo de implicarea sa directă. Uneori, parteneriatele merg către GO-AHEAD şi către programele dedicate elevilor din liceele tehnologice. Alteori, către Empathy Network sau către alte organizaţii cu care colaborează. „Pentru mine, cele două roluri nu se află în competiţie, ci se completează reciproc.

Misiunea mea este să identific companii care îşi doresc să genereze impact social şi să le conectez cu proiecte relevante pentru strategia lor de CSR. Din perspectiva mea, nu sunt două cariere separate, ci două roluri care, împreună, creează un întreg.” Empathy Network a fost fondată în mai 2024, iar în primul an complet de activitate a atras fonduri de aproximativ 100.000 de euro, fără niciun angajat. Rezultatele au venit din implicarea directă a fondatoarei, din contribuţia voluntarilor şi, punctual, din colaborările dezvoltate în cadrul proiectelor.

Veniturile personale pe care i le aduce organizaţia sunt însă foarte mici sau inexistente. Salariul de la Asociaţia GO-AHEAD rămâne sursa de stabilitate financiară care îi permite să construiască pe termen lung. Momentul în care a înţeles că proiectul secundar trebuia condus cu disciplina unei afa­ceri a venit odată cu obligaţiile mai puţin vizibile din spatele unei organizaţii nonprofit. „Un ONG este, în esenţă, tot un business.

Are contabil, avocat, taxe bancare, proceduri şi responsabilităţi administrative, la fel ca orice companie. Am realizat că trebuie să privesc organizaţia cu aceeaşi seriozitate şi disciplină cu care ai conduce o afacere.” Cea mai dificilă parte, spune ea, nu este neapărat implementarea proiectelor, ci explicarea faptului că impactul social nu apare fără costuri. Pentru a exista şi a putea fi susţinut în timp, are nevoie de finanţare, oameni şi infrastructură.

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara? Când începe rolul de angajat, când începe cel de antreprenor social şi câte ore ajungi, în realitate, să munceşti într-o zi?

Trebuie să recunosc că nu există o graniţă clară între rolul de angajat şi cel de antreprenor social. Zilele mele încep devreme şi se termină târziu, iar de multe ori munca continuă şi în weekend. Trec firesc de la un rol la celălalt, în funcţie de nevoile proiectelor şi ale oamenilor cu care lucrez. Nu am un program fix şi nici nu cred că aş putea împărţi activitatea în intervale bine delimitate. În realitate, este un flux continuu de muncă şi implicare.

Câţi bani îţi aduce astăzi Empathy Network comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Veniturile personale generate de Empathy Network sunt, de cele mai multe ori, foarte mici sau inexistente. Salariul de la Asociaţia GO-AHEAD este cel care îmi oferă stabilitatea financiară necesară pentru a putea construi organizaţia pe termen lung.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajată şi antreprenoare socială şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această dublă viaţă profesională?

Cel mai mare preţ nu se vede în cifre şi nici în bilanţuri. Se vede în timpul pe care îl sacrific din relaţia cu soţul meu, cu familia şi cu prietenii. Timpul pentru mine este şi mai rar. Cred că aceasta este adevărata provocare a unei duble vieţi profesionale: să găseşti echilibrul între proiectele în care crezi şi oamenii pe care îi iubeşti. Dacă am învăţat ceva din această experienţă, este că antreprenoriatul social nu reprezintă o variantă mai uşoară a antreprenoriatului. Din contră, înseamnă să accepţi că, de multe ori, timpul liber este primul sacrificat. Este greu, uneori obo­sitor, şi nu ştiu sincer cât timp voi putea susţine acest ritm. În acelaşi timp, satisfacţia de a vedea proiecte care schimbă vieţi, comunităţi care se mobilizează şi oameni care aleg să se implice este greu de descris. Deocamdată, aceasta este motivaţia care mă face să merg mai departe şi să cred că efortul merită.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică Empathy Network să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea şi experienţa oferite de acesta îţi permit să iei decizii mai bune?

Din contră, jobul mă ajută să cresc impactul proiectelor pe care le dezvolt. Faptul că reprezint mai multe organizaţii îmi permite să ofer companiilor opţiuni concrete de implicare socială şi programe de voluntariat adaptate nevoilor lor. Această perspectivă mai largă îmi oferă acces la parteneriate şi oportunităţi pe care probabil nu le-aş avea dacă aş lucra într-un singur context.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul social part-time să devină full-time? Există un prag concret la care ai renunţa la job?

Nu îmi doresc, cel puţin acum, să renunţ la niciunul dintre cele două roluri. În schimb, simt că următorul pas firesc este să angajez cel puţin o persoană full-time care să mă ajute să dezvolt proiectele existente. În această perioadă lucrez la campania „Oameni de Bine”, prin care îmi propun să atragem profesionişti dispuşi să doneze cel puţin o oră pe lună din expertiza lor organizaţiilor care nu îşi permit să plătească permanent astfel de servicii. Cererea există deja, iar interesul profesioniştilor este real. Din acest motiv, dezvoltarea echipei este mai degrabă o decizie strategică decât una emoţională. Înseamnă transformarea unei iniţiative validate de comunitate într-un program sustenabil, cu impact pe termen lung.

„Pentru mine, cele două roluri nu se află în competiţie, ci se completează reciproc. Misiunea mea este să identific companii care îşi doresc să genereze impact social şi să le conectez cu proiecte relevante pentru strategia lor de CSR. Din perspectiva mea, nu sunt două cariere separate, ci două roluri care, împreună, creează un întreg.”

⇒ Empathy Network
este o organizaţie fondată în mai 2024, care dezvoltă proiecte pentru copiii cu dizabilităţi şi conectează companiile interesate de implicare socială cu iniţiative şi comunităţi care au nevoie de sprijin.

⇒  În primul an complet de activitate, organizaţia a atras fonduri de aproximativ 100.000 de euro, fără să aibă niciun angajat.

⇒  Proiectele sunt dezvoltate prin implicarea directă a Alexandrei Cristea, cu sprijinul voluntarilor şi, punctual, al unor colaboratori.

⇒  Pentru următorii trei ani, obiectivul este formarea unei echipe de cel puţin doi angajaţi şi construirea unei structuri care să nu mai depindă exclusiv de fondatoare sau de activitatea de fundraising.