Acum, un nou studiu sugerează că oamenii de ştiinţă ar fi putut trece cu vederea primul mare eveniment de extincţie din istoria Pământului - o pierdere apocaliptică de vieţi, mult mai devastatoare decât se credea anterior, potrivit IFL Science.

Înregistrările fosile arată o scădere bruscă a biodiversităţii în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani. Înainte de acest moment, anumite zone ale mărilor erau dominate de organisme relativ complexe, cu corpuri moi, care semănau mai degrabă cu plantele, deşi erau, din punct de vedere tehnic, animale timpurii.

Apoi, brusc, aceste aşa-numite biote ediacariene au fost înlocuite de forme de viaţă comparativ mai simple – un eveniment cunoscut sub numele de Criza Kotlin.

Oamenii de ştiinţă ştiau că această criză a fost marcată de o pierdere semnificativă a biodiversităţii, însă procentul de taxoni dispăruţi era considerat prea mic pentru ca fenomenul să fie clasificat oficial drept un „eveniment de extincţie în masă”.

În general, o extincţie în masă este definită ca o perioadă în care cel puţin 75% dintre toate speciile de pe Pământ dispar într-un interval relativ scurt de timp.

Cinci astfel de evenimente majore sunt recunoscute în mod larg în registrul fosil, cel mai vechi fiind extincţia în masă din Ordovicianul târziu, în urmă cu aproximativ 445 de milioane de ani.

Unii cercetători consideră că, în prezent, ne aflăm în primele etape ale unei a şasea extincţii în masă, determinată în principal de distrugerea habitatelor, poluare şi schimbările climatice.

Totuşi, este posibil să fie nevoie să regândim această clasificare. Noul studiu susţine că aproximativ 80% din faună a dispărut în timpul Crizei Kotlin, în urmă cu circa 550 de milioane de ani, ceea ce ar face din acest episod unul dintre cele mai importante din întreaga istorie a vieţii animale.

Dacă acest lucru se confirmă, ar însemna că aceasta a fost prima mare extincţie în masă cunoscută din istoria Pământului.

„Severitatea evenimentului de extincţie din Criza Kotlin este mult mai mare decât am crezut anterior”, a declarat Dr. Duncan McIlroy, autorul studiului şi profesor de paleobiologie la Memorial University of Newfoundland.

Dovezile provin dintr-o colecţie „excepţional conservată” de fosile descoperite recent într-un strat de cenuşă vulcanică antică, într-un sit din Newfoundland, Canada. Cunoscut sub numele de Inner Meadow, acest sit arată că biota ediacariană era mult mai complexă decât se presupunea anterior.

Pentru a oferi puţin context, cercetătorii au considerat că perioada ediacariană a trecut prin trei faze distincte:

Mai întâi a existat Asamblajul Avalon (acum 575–560 de milioane de ani), caracterizat de organisme ciudate, cu forme fractale, numite rangeomorfe, care trăiau în apele adânci şi întunecate ale oceanului.

A urmat Asamblajul Mării Albe (560–550 de milioane de ani), o adevărată epocă de aur a vieţii ediacariene în mările puţin adânci, incluzând strămoşi timpurii ai animalelor precum Dickinsonia şi Kimberella.

În final, Asamblajul Nama (550–538 de milioane de ani) a marcat o scădere a diversităţii, înainte ca viaţa să fie profund remodelată de o extincţie în masă care a deschis calea exploziei cambriene – cea mai mare explozie evolutivă din istoria Pământului.

Noul studiu arată că fosilele de tip Avalon descoperite la situl Inner Meadow sunt cu 13 milioane de ani mai tinere decât alte faune din regiune.

Acest lucru estompează graniţele dintre Asamblajul Avalon şi cel al Mării Albe. De asemenea, indică faptul că organismele din Asamblajul Avalon au existat cu aproximativ 10 milioane de ani mai mult decât se credea şi, prin urmare, nu au dispărut într-un eveniment minor de extincţie, ci în cadrul mai amplu al Crizei Kotlin.

Dacă această interpretare este corectă, înseamnă că valul de extincţie de acum 550 de milioane de ani a afectat mult mai multe specii decât se presupunea.

„Registrul fosil al faunelor ediacariene timpurii este neobişnuit, deoarece rata extincţiei de fond în aceste biote timpurii este aproape zero, astfel că Criza Kotlin nu apare pe fundalul unei pierderi treptate de specii, aşa cum se întâmplă în restul Fanerozoicului. Este uimitor să ne gândim că organismele fosilizate la Inner Meadow preced imediat primul eveniment de extincţie şi că a existat o pierdere atât de mare a diversităţii într-o perioadă în care stabilitatea era norma, iar rudele grupurilor moderne de animale abia evoluaseră”, a explicat McIlroy.

În mod surprinzător, cercetătorii nu ştiu încă ce a declanşat Criza Kotlin. De obicei, evenimentele de extincţie în masă sunt provocate de şocuri majore asupra mediului, precum erupţii vulcanice violente sau impacturi cu asteroizi.

Totuşi, în acest caz, nu a fost identificat încă un factor clar. Pentru a afla cauza, oamenii de ştiinţă trebuie să descopere mai multe dovezi din această perioadă paleontologică misterioasă, căutând urme ascunse în rocile Pământului.