Potrivit raportului, chiar in vara lui 2008, managementul FMI era increzator ca "SUA au evitat aterizarea dura (hard landing)" si ca "vestile cele mai proaste sunt deja in urma noastra", desi criza abia incepea sa creasca. "Capacitatea FMI de a identifica corect riscurile in crestere a fost anihilata de o mare doza de spirit de turma, captivitate intelectuala, o opinie generala ca crizele financiare majore sunt improbabile in marile economii si din cauza unor abordari analitice incomplete", scriu evaluatorii activitatii FMI.

Vocile critice din interiorul staff-ului FMI si din exterior au fost constant ignorate, in special avertismentul din 2005 al economistului sef al FMI, Raghuram Rajan, despre pericolul ca instabilitatea financiara sa se propage in toate pietele. Raportul a mai subliniat dificultatea FMI de a include in analizele sale instabilitatea financiara, in special din cauza "unei abordari intelectuale depasite, a lipsei unei expertize adecvate si a spiritului recalcitrant al unora dintre guvernele membre". In anii dinaintea crizei, SUA au refuzat in mod constant sa accepte solicitarile FMI de evaluare a stabilitatii sistemului financiar american.

Totodata, In perioada premergatoare crizei, FMI si guvernele care fac parte din Fond au fost implicate intr-o sterila dezbatere interna despre supravegherea economica, dar una concentrata pe dezechilibrele de cont curent si pe politicile privind ratele de schimb din pietele emergente, in loc sa se uite la bulele imobiliare si financiare care cresteau in statele bogate. Raghuram Rajan a opinat apoi ca obsesia FMI de a supraveghea ratele de schimb a fost "un dezastru major", care a facut ca Fondul sa para ca are o problema cu pietele emergente.

Dominique Strauss-Kahn, ajuns director al FMI in septembrie 2007, chiar la inceputul crizei, a spus ca este de acord cu mare parte din concluziile raportului si ca Fondul isi va extinde supravegherea asupra sistemelor financiare si a economiilor statelor membre.