De la bisturiu la pixuri promoţionale şi apoi la echiparea marilor reţele de retail, parcursul lui Octavian Sfeclă este parte din povestea tranziţiei României către capitalismul anilor ’90. Intuiţia l-a dus de la primele încercări de comerţ direct până la un exit către un grup german de un miliard de euro. Astăzi, fondatorul reinventează un business de haine corporate premium şi priveşte spre un viitor hub regional la Bucureşti.

„Am terminat facultatea de medicină în 1996, după chinuri mari de a intra. Erau peste 20 de candidaţi pe un loc şi am intrat abia a patra oară. Am făcut armata lungă, iar în timpul facultăţii mi-am dat seama că nu-i de mine. De şcoală nu m-am ţinut”, îşi aminteşte Octavian Sfeclă despre paşii care l-au purtat înspre El Dorado-ul antreprenorial de la începutul anilor ’90. Într-o Românie care învăţa ce înseamnă capitalismul, el a schimbat bisturiul cu vânzările şi, mai apoi, cu propriul business. „În 1993-1994 lumea începea să facă bani şi să apară primele bunuri, primele maşini. Eu am fost fascinat de apariţia firmelor, de felul în care funcţiona viaţa oamenilor de business”, îşi aminteşte.

A lucrat ca agent de vânzări la diverse companii din Timişoara, dar şi în spital, încercând să descopere ce i se potriveşte. Între timp, experimenta şi comerţul direct: „Mergeam până la Târgu Secuiesc să aduc pantaloni în portbagaj. Împrumutam bani, îi dădeam înapoi… chiar mi-a luat foc maşina atunci, un Oltcit. Dar am luat-o de la zero”. În 1997 a început, alături de un prieten, să importe chibrituri promoţionale, un produs aproape necunoscut pe piaţa locală. Un an mai târziu îşi deschidea propria firmă, adăugând treptat pixuri, tricouri, brichete sau ceasuri în portofoliu. Un moment de cotitură a venit în 1999, odată cu întâlnirea cu un director francez de la reţeaua Profi: „Mi-a spus direct: «De ce vii la noi cu pixuri şi tricouri? Uită-te câtă infrastructură avem de echipat în magazine. Vino cu o ofertă pentru asta».

Am plecat de acolo fără să am habar ce şi cum voi face, dar într-o săptămână m-am dus în Austria, am găsit o firmă cu exact ceea ce căutau şi m-am întors cu soluţia.” Aşa a început „bulgărele de zăpadă” care i-a adus succesul în business, cum îl numeşte el: de la primele proiecte cu Profi, firma sa a ajuns să echipeze marile reţele de retail din România — Real, Auchan sau Penny. „La Penny, până astăzi, echipăm aproape tot ce se vede în magazin, de la mobilier metalic la casele de marcat, mai puţin infrastructura IT şi zona de frig”, spune antreprenorul. Dincolo de intuiţie şi oportunităţi, reţeta a avut la bază şi capacitatea de a construi rapid o reţea de furnizori în Europa. „Am săpat adânc în resurse, am găsit furnizori în Austria şi apoi în multe alte ţări. Unul dintre marii producători de mobilier pentru magazine a venit chiar el către noi, căutând un partener în România.”

La începutul anilor 2000, când piaţa de fashion din România era aproape inexistentă, a sesizat o nouă oportunitate de business. „Nu existau malluri, nu aveai decât câteva buticuri de firmă – Kenvelo, Diesel – la preţuri la care abia te puteai apropia. Ori eram noi prea săraci, ori produsele prea scumpe”, îşi aminteşte el. A fost momentul în care a adus în ţară, printr-un parteneriat cu un grup suedez, branduri de îmbrăcăminte corporate precum James Harvest. Produsele au prins imediat, datorită lipsei concurenţei, şi businessul a început să crească. Totuşi, antreprenorul s-a concentrat mai mult pe zona de promoţionale, iar linia de haine a rămas pe plan secund. Ani mai târziu, compania sa a fost cumpărată de un grup german cu o cifră de afaceri de peste un miliard de euro, specializat în mobilier pentru magazine.În 2023, antreprenorul a vândut compania Artmatch, firma prin care echipase de-a lungul anilor retaileri precum Profi, Real, Auchan sau Penny, către un grup german. După vânzare a rămas cu lichidităţile rezultate din tranzacţie şi cu o „datorie de suflet”: continuarea businessului de haine promoţionale – branduri precum James Harvest, Cutter & Buck sau Tenson, prin platforma texet.ro –, o linie pe care grupul german nu a dorit să o preia. „Ei nu aveau niciun interes pentru haine. În tranzacţie au preluat businessul principal, dar au lăsat în urmă resturile diviziei de textile. Practic, am rămas doar cu firimiturile din interiorul firmei pe care am vândut-o”, povesteşte antreprenorul. Deşi această parte a businessului aducea doar 200.000–300.000 de euro pe an, el a simţit că nu poate să o abandoneze. „Era o datorie de suflet. Brandurile acestea aveau fani în România, iar oamenii continuau să le caute. Alţi distribuitori, cum au fost cei din Polonia, au dus businessul la 8 milioane de euro, iar noi rămăsesem pe loc. Asta îţi arată ce potenţial exista”, spune el. Aşa s-a născut noua companie, Texet, fondată pe „rămăşiţele” vechiului business, dar cu un alt focus: vânzări online şi o reţea solidă de reselleri – firme de personalizare, companii de HR sau agenţii care organizează team buildinguri. „Oricine poate cumpăra de la noi – de la comenzi de mii de bucăţi până la un singur tricou. Dar filosofia noastră este să ne adresăm companiilor şi partenerilor care revând”, explică el. Astăzi, compania furnizează articole premium pe care angajaţii nu doar le primesc ca uniforme, ci le poartă cu plăcere şi în timpul liber. „Am prieteni care au tricouri James Harvest de 20 de ani şi încă le poartă. Asta spune totul despre calitate”, adaugă antreprenorul. Privind spre viitor, planul său este clar: dacă reuşeşte să crească businessul la 1,5 milioane de euro anual, grupul suedez este dispus să investească într-un hub regional la Bucureşti, care să deservească Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova şi Ucraina. „Aş vrea ca această etapă să se încheie cu un nou exit. Atunci probabil voi avea 60 şi ceva de ani şi mă voi putea retrage. Dar până atunci, am de dus mai departe povestea acestor branduri şi a oamenilor care cred în ele.” Noua etapă din parcursul său a venit cu noi provocări, dar şi cu o schimbare de perspectivă. „În anii ’90 eram un manager dur, convins că doar eu am dreptate. Nu dădeam doi bani pe relaţiile interumane. Abia în urmă cu câţiva ani, prin psihanaliză şi prin adaptarea la o nouă paradigmă, am învăţat răbdarea şi ascultarea. Acum înţeleg cât de subtile sunt lucrurile – trebuie să citeşti limbajul nonverbal, să fii atent la nevoile oamenilor, să nu închizi conversaţiile cu decizii bruşte. Relaţiile contează mai mult decât credeam.” Această schimbare l-a ajutat nu doar în business, ci şi în relaţia cu propriii copii. Fiica sa, de 26 de ani, este psiholog şi priveşte lumea prin lentile critice faţă de corporaţii, influenţată de curente intelectuale occidentale. Fiul, student la Medicină, este independent şi concentrat pe cariera sa, urmând un program Erasmus în Spania. „Ei nu au nicio legătură cu businessul. Dar prin provocările actuale am ajuns să-i înţeleg mai bine”, mărturiseşte antreprenorul. Cum se măsoară succesul astăzi, faţă de anii ’90? „Atunci era doar goana după bani. Azi succesul înseamnă echilibrul pe care îl ai tu la interior şi să atragi oameni care vin la tine nu pentru bani, ci pentru ce ai de oferit – idei, sfaturi, poveşti, motivaţie. Asta înseamnă să ai un conţinut valoros.” Antreprenorul priveşte spre viitor cu planuri clare: dacă atinge pragul de 1,5 milioane de euro în vânzări, grupul suedez va investi într-un hub regional la Bucureşti, care să deservească Bulgaria, Ungaria, Serbia, Moldova şi Ucraina. „Probabil că atunci voi avea peste  60 de ani şi mă voi putea retrage. Dar până atunci, vreau să continui povestea.”   

Pentru tinerii care aleg drumul antrepre-noriatului, Octavian Sfeclă are două sfaturi principale:

►Œ Seriozitate şi perseverenţă – „Nu trebuie să fii un geniu, dar dacă îţi vezi de treabă şi duci organizarea businessului aproape de perfecţiune, vei reuşi. Piaţa e plină de neserioşi, aşa că diferenţa o face stăruinţa.”

► Relaţii interumane – „E esenţial să înţelegi oamenii, să asculţi, să nu iei decizii pripite. Poate că asta ar trebui să fie chiar pe primul loc.”