1. De ce creSte Becali In sondaje. Episodul Ferentari. Criza izbucnita in Ferentari - fara a avea consistenta celor pariziene de acum un an - demonstreaza din plin marile lacune ale sistemului, dar si incapacitatea cronica a politicianului clasic de a face fata provocarilor strazii.

Este bine de stiut ca situatii identice din punct de vedere social cu ceea ce exista in acele blocuri din Ferentari se gasesc in numeroase alte locuri din Romania si fiecare in parte asteapta doar o scanteie care sa le declanseze. Aici, scanteia a fost moartea a patru copii. Care a fost atitudinea autoritatilor? Nici una... Fiecare dintre oficialii mai mult sau mai putin legati de subiect (exceptia notabila este prefectul Mioara Mantale) au gasit motive sa stea pititi - poate trece. In schimb, la fata locului au sosit baietii de la Electrica SA, care au debransat ce era de debransat, si baietii lui Blaga, care au batut ce era de batut.

Componenta punitiva a statului nu trebuie, in mod normal, sa intervina decat dupa ce toate celelalte componente esueaza. Noi am inceput cu finalul, fiindca politicianul roman (fie Videanu - PD, fie Vanghelie - PSD, fie Blaga - PD, fie cineva de pe langa Tariceanu - PNL) a preferat sa ignore subiectul. De ce? Fiindca oricum nu avea o rezolvare. Pentru oamenii care stau in blocuri fara curent, fara gaze, fara apa calda in proximitatea iernii nu exista solutii. Si atunci de ce sa te incurci cu negocierile? Oricum ar esua. Asa ca treci direct la pedepse. Si aici intervine Gigi Becali. Cel mai important lucru pe care acesta l-a facut nu a fost plata facturilor (care in fapt nu rezolva decat o catime din problema), ci faptul ca s-a dus sa stea de vorba cu acei oameni. Pentru intelectualii subtiri care ne conduc sau care-i sustin pe cei ce ne conduc, gestul lui Becali este demagogic si populist. De fapt, cum sa vorbesti cu oamenii aia? Majoritatea tigani, murdari, asociali si cumplit de agramati? Or, tocmai de aici vine cresterea in sondaje a lui Becali. El vorbeste cu oricine si ce spune (desi de multe ori incorect, fie gramatical, fie politic, fie doctrinar) este inteles de oricine. Ceea ce se pare ca nu stiu ceilalti politicieni si analistii din jurul lor este numarul celor care seamana, atat din punctul de vedere al problemelor, cat si din cel al perceptiei, cu cei din Ferentari. Mai clar, nu intuiesc numarul corect al celor care au apreciat pozitiv gestul lui Gigi Becali.

2. De ce TAriceanu a caStigat un punct In disputa cu Stolojan. Pana de curand, gruparea Stoica-Stolojan parea ca domina incontestabil in disputa cu echipa lui Calin Popescu-Tariceanu in lupta pentru controlul asupra PNL. Sondajele indicau un succes fulminant (si dubios, in acelasi timp) pentru o noua formatiune, presa vorbea despre numarul crescand de simpatizanti, iar plecarea din PNL parea sa fi fost o idee buna. Tariceanu era incoltit, fiind fortat sa dea raspunsuri si sa gaseasca solutii pentru ca partidul sa nu mai scada in sondaje.

Fara sprijin din partea PD, care evita sa accepte cerintele protocolului Aliantei si nu condamna defectarea lui Theodor Stolojan, Tariceanu nu avea multe optiuni. Cand parea ca totul ii este impotriva, Tariceanu a facut un pas inapoi. La cerintele de a-l reprimi pe Stolojan (venite pe un ton imperativ, parca facute cu dorinta de a fi respinse), presedintele PNL a dat un raspuns neasteptat de moderat: a acceptat sa discute cu Stolojan.

Public, nu i se mai putea reprosa lui Tariceanu autoritarismul. Acela a fost momentul care a permis declicul. Ulterior, liderul liberal a facut ceea ce dorea inca de la inceput. A mers prin tara, s-a intalnit cu filialele si le-a convins sa ii ramana alaturi. A dat o noua dovada de abilitate politica, aratand ca se misca mai repede si mai usor in partid, captand in doar cateva zile adeziunea majoritatii liderilor din teritoriu.

Dar, ca victoria sa fie evidenta, a creat si o bresa in tabara adversa, refuzand sa ii trateze pe membrii platformei Stoica-Stolojan ca pe un tot unitar. Acceptand doar revenirea lui Stolojan, dar refuzand un tratament similar si pentru ceilalti, actualul sef al liberalilor a mutat lumina reflectoarelor de pe el insusi pe fostul consilier de la Palatul Cotroceni. Acum e randul acestuia sa mute. Stolojan trebuie sa se decida daca ramane langa platformisti, riscand astfel formarea unui partid nou si verificand realist (si nu doar pe baza unor constructii artificiale) cat de mare este sprijinul populatiei pentru el si ideile sale, sau daca accepta propunerile lui Tariceanu si, sacrificand platforma, incearca sa urce din nou spre pozitiile din varful PNL.

Calin Popescu-Tariceanu nu l-a invins definitiv pe Theodor Stolojan. Dar a reusit sa mute dubiile in tabara aces-tuia. De aceea, victoria de moment ii apartine sefului Guvernului.