Supermarketurile sunt ca niste transatlantice, cu de toate. Unii le folosesc doar  ca locuri de promenada. Ies cu familiile sambata/duminica sa priveasca vitrinele,  sa cumpere un fleac, sa isi clateasca ochiul, sa vada ce mai e nou.

Sunt fascinat de piete, de targuri de vechituri, de supermarketuri si mall-uri. De locurile unde se inghesuie lumea sa vanda si sa cumpere. Asta vine pesemne din faptul ca sunt nascut si crescut in Obor. Toata copilaria mea este plina de imaginea colorata, plina de contraste, a halei si a strazilor din jur, a tarabelor cu tarani si negustori guralivi. Mai am in urechi sunetul difuz de noapte, cand veneau carute si camioane sa descarce marfa. Ziua era un vacarm, o galagie imposibil de descris.

O stare de surescitare, de urgenta, de graba continua, de isterie. Seara, carciumile din jur se umpleau de negustori febrili cu gandul la ziua de maine, de tarani obositi, de gura casca. Pe strada noastra,  Popa Lazar nr. 5,  o strada scurta de numai 200 de metri, se gaseau vreo 5-6. In colt era una de care imi amintesc mai bine, "La Puiul Mamii", un fel de sopron sub care se strangea lumea din cartier. Am si acum in nari mirosurile puternice de balegar, mititei, tuica, pacura, flori de tot felul, pastrama si carnati, salcam, liliac si tei.

Piata insemna si puzderia de ateliere mici, de pravalioare, nu doar halele si tarabele. 

Nu povestesc de anii ‘30, sunt nascut in 1952, asadar povestea asta trebuie sa se fi intamplat in anii ‘50. Resturi ale comertului "capitalist", interzis pe bulevardele centrale ale orasului, inca supravietuiau. 

Imi amintesc de pilda ultimii vizitii lipoveni cu anterie negre si braie mov. Stateau aliniati vizavi de hale si isi asteptau clientii. Aveau cai foarte frumosi. Cate un betiv intarziat ii mai lua in epoca deja a taxiurilor, rare si astea. Sau cate un amorezat din mahala care voia sa isi impresioneze cucoana. Erau niste trasuri mari, negre, curate. Imi aminteau de dricurile pompoase, solemne, trase de cai mascati si cu panase inalte infipte in crestet, precedate de o fanfara din cartier. Diferenta era ca trasurile de piata - refugiate din fata Teatrului National, gonite de automobil, cum  voi afla mai tarziu - aveam norocul sa le vad in fiecare zi... 

Dar toate astea sunt duse. In anii ‘60, comertul halelor, negustorii, taranii au disparut. Lumea a fost invadata de aprozare si alimentare (mai exista aceste cuvinte in vocabularul curent?) cu rafturile din ce in ce mai goale. Marea traditie a pietelor, a targovetilor inghesuiti in fata tarabelor, a disparut si ea. A urmat o epoca cenusie, tot mai trista, mai depedenta de saracie, de cartele, de ratii, de cozile care nu se mai sfarseau. Vechiul regim a fost un adversar neimpacat al comertului, al negustorului, al pietei, al cumparatorului liber. Cu cat ne-am lasat invadati de blocuri, de magistrale, de fabricile unei industrii fantomatice, cu atat s-a naruit traiul normal. Al omului care isi face cumparaturile, trece prin piata dintr-o obisnuinta veche... Demnitatea unei civilizatii sta mult in aceste lucruri aparent marunte, disparute de mult prea lunga vreme.   

Apar in ultimul timp ca ciupercile dupa ploaie supermarketuri. Deverul lor este mare - afaceri de succes monstru. Sunt ca niste transatlantice, cu de toate. Magazine, cinematografe, service-uri. Carti, de mancare, sosete, computere, prize, CD-uri, mobile... Asta aduce lumea. Dar unii le folosesc doar ca locuri de promenada. Ies cu familiile sambata/duminica sa priveasca vitrinele, sa cumpere un fleac, sa isi clateasca ochiul, sa vada ce mai e nou. Sa zaboveasca pe o terasa cu o cola sau o pizza in fata, sa priveasca trecatorii... 

Aceste supermarketuri care aduna lumea sunt primele locuri aparute dupa 1989 unde romanul se resocializeaza. Asta dupa ani de masificare intensa a insului mediu.

Disparutele piete se refac - greu, dar se refac. Capul de locuitor redescopera comunitatea, placerea de a fi impreuna cu altii. Cum Bucurestiul nu are locuri de promenada adevarata - oras urat, inghesuit in moloz, maidane si blocuri cenusii, aceste supermarketuri au devenit si asa ceva. Ce ii atrage pe toti este ce descopeream odata in Obor, comertul, lumea, zgomotele, marfurile, basmul...