Opinie Crenguţa Nicolae, redactor-şef adjunct: Aceasta nu e o pipă

Autor: Crenguta Nicolae Postat la 25 ianuarie 2015 254 afişări

La manifestaţia de la Paris pentru Charlie Hebdo, una dintre pancarte, tot o caricatură, înfăţişa o armă de foc cu legenda „Ceci n’est pas une religion“ (Aceasta nu e o religie) - aluzie la tabloul lui Magritte „Trădarea imaginilor“, care reprezenta o pipă cu legenda „Ceci n’est pas une pipe“ (Aceasta nu e o pipă).

Opinie Crenguţa Nicolae, redactor-şef adjunct: Aceasta nu e o pipă

Tabloul lui Magritte trimitea la relaţia dintre capacitatea umană de a lua aparenţa drept realitate şi efectele confuziei dintre cele două, de la hazlia deziluzie practică (nu se poate fuma cu o pipă pictată) şi până la varii concluzii teoretice - de pildă, că etichetele date de limbaj nu sunt decât nişte clişee care simplifică arbitrar şi realitatea, şi imaginile create de artă. Caricatura de la Paris cu arma de foc şi religia era, în schimb, din capul locului suspectă la o astfel de manifestaţie: unii ar fi putut-o interpreta drept o delimitare graţioasă de echivalenţele ieftine între ideea de islam (sau de religie în general) şi cea de violenţă; alţii ar fi putut-o interpreta drept o ironizare fină a naivilor care încă mai stăruie să nege echivalenţa dintre islam sau religie în general şi violenţă. E posibil ca altora să le fi plăcut pur şi simplu faptul că francezii (sau europenii în general) încă mai ştiu să-şi invoce memoria culturală în situaţii de criză, în timp ce alţii să se fi înfuriat că francezii (sau europenii în general) de fapt nici nu mai fac altceva decât să se refugieze arogant şi inutil în acea memorie culturală, fără să-şi dea seama că dacă nu iau măsuri radicale să se apere de armele de foc concrete, următoarea generaţie n-o să mai ştie nici cine era Magritte, nici n-o să mai stea să se întrebe ce legătură e între o religie şi actele teroriste comise în numele ei.

Dar comentariile despre clişee, inspirate de tabloul pictorului belgian, nu doar că nu sunt inutile în contextul războiului cu teroriştii, ci ne ajută să ne eliberăm de propriile noastre clişee de înţelegere.

O seamă de oameni cumsecade şi respectabili s-au arătat indignaţi de atentatul de la Paris şi solidari cu victimele de la Charlie Hebdo (clişeu: valorile democratice ale europenilor civilizaţi sunt ameninţate de barbaria musulmană). Dar asta numai până când s-a extins în mediul lor virtual ideea că desenatorii n-ar fi fost de fapt decât nişte stângişti atei, imorali în viaţa privată, care îşi băteau joc de toate religiile şi n-aveau nimic sfânt, în reaua tradiţie a Revoluţiei franceze de unde ni s-a tras nouă în ultimă instanţă comunismul (clişeu: abandonarea creştinismului de către o Europă laicizată şi libertină a făcut posibilă afirmarea islamului, o religie demnă de respect pentru că adepţii ei o iau în serios şi sunt gata să o apere cu preţul vieţii). Şi discuţia se înfundă într-o frustrare: aşa ne trebuie dacă ne-am uitat credinţa, dacă ne-am pierdut tradiţiile şi valorile naţionale. Mai aproape ar trebui să ne simţim noi, creştinii, de musulmanii batjocoriţi de Charlie Hebdo decât de Occidentul ateu, materialist şi imoral, care ne-a luat suveranitatea economică şi politică şi acum vrea să ne ia şi intimitatea, cu legile sale Big Brother.

În acelaşi timp, o seamă de oameni la fel de cumsecade şi de respectabili s-au arătat viteji din fotoliu, susţinând libertatea de expresie cu orice risc (clişeu: libertatea de expresie este tocmai dreptul de a jigni şi insulta fără nicio oprelişte legală sau culturală ceea ce alţii consideră sacru). Dar asta numai până când s-a extins în mediul lor virtual ideea că dacă ar fi ca principiul libertăţii neîngrădite să se aplice cu consecvenţă, atunci ar trebui să fie acceptată recăderea în primitivismul social dinainte de era corectitudinii politice (clişeu: insultarea minorităţilor etnice, sociale sau sexuale nu este compatibilă cu o Europă civilizată, adică laicizată, dar insultarea religiilor da). Şi discuţia se înfundă într-o frustrare: cum adică să punem pe acelaşi plan apartenenţa religioasă cu cea de rasă, etnie, sex sau orientare sexuală, când prima e o relicvă a unui trecut de care ar trebui să scăpăm ca să ne putem numi civilizaţi, în timp ce celelalte sunt nişte elemente legitime ale individualităţii, care merită să fie afirmate şi respectate? Cum de nu văd, de pildă, musulmanii că Charlie Hebdo era de fapt de partea lor, a tuturor asupriţilor, a imigranţilor, şi că urmărea să-i elibereze de lanţurile religiei la fel cum urmărea să-i elibereze pe creştini sau pe evrei de lanţurile religiei lor?

Nici creştinismul idealizat după care tânjeşte prima categorie de mai sus, nici islamul sau creştinismul incriminate ca opresive de către a doua categorie nu sunt însă ce par a fi. Forumurile catolice occidentale sunt pline de tineri dezgustaţi de aerul familiar şi paşnic al Papei Francisc şi care tânjesc după un papă maiestuos, temut, capabil să tune şi să fulgere contra altor religii, a ateilor şi a celor care îndrăznesc să pună la îndoială dogmele. La fel, pe forumurile româneşti abundă nostalgia după legionarii care luptau curajos pentru românism ori după domnitorii ortodocşi perfecţi care conduceau o societate sănătoasă moral. Acestea sunt însă doar încercări disperate de folosire a trecutului ca magazie din care să-ţi poţi bricola un sens al vieţii plauzibil şi o identitate plauzibilă atunci când nu ştii sau nu poţi să găseşti în prezent elementele cu care să-ţi construieşti un sens al vieţii real, o identitate reală. Încercări de a te opune unei percepute ameninţări exterioare (la adresa ta ca individ ori a colectivităţii tale) printr-o strategie defensivă plauzibilă, chiar când îţi dai seama că nu mai poţi crede în aceleaşi lucruri ca strămoşii, că imitarea lor e artificială şi incompletă, că reţeta lor de a supravieţui cu succes e posibil să nu-ţi vindece ţie deloc percepţia că nu ai un viitor şi că nu ştii cum să trăieşti.

Comentatorii occidentali au observat, la rândul lor, că tinerii de la periferiile oraşelor occidentale care pleacă la jihad în Siria sau aiurea şi-au bricolat singuri o idee despre islam care nu mai are comun mare lucru cu islamul "ca la carte" al părinţilor lor moderaţi şi integraţi în societăţile lor. Şi este un lucru ştiut că religia organizată, ierarhică, bine înrădăcinată instituţional în societate îi sancţionează pe cei prea mistici ori prea rebeli ori care interpretează religia pe cont propriu, fiindcă interesul ei este să se conserve ca instituţie, nu să dinamiteze societatea. Toate religiile mari şi vechi produc aceleaşi probleme de interpretare, fiindcă textele lor sunt suficient de variate şi ambigue încât să permită interpretări variate - de aceea discuţiile despre creştinismul, iudaismul sau islamul care ar îndemna la pace sau la război sunt complet inutile. Singurele diferenţe relevante sunt cele de accent: când viaţa de apoi este valorizată de un grup de credincioşi net mult mai mult decât cea de aici, e semn clar că respectivii trăiesc frustrări sociale şi economice mari şi că grupul respectiv se foloseşte de religie ca de o supapă vitală în raport cu ele şi o transformă astfel în cel mai important element al identităţii lor, singurul teren unde îşi pot manifesta demnitatea şi libertatea. Invers, când un anumit grup de credincioşi ajunge să aibă putere socială şi economică, ideea de viaţă de apoi pierde importanţă în practica religioasă, iar religia devine ea însăşi mai mult o formă de divertisment sau un hobby.

Aşa se explică de ce francezii creştini sau musulmani cu un nivel de viaţă ridicat pot protesta faţă de bătaia de joc la adresa religiilor lor, dar fără a ajunge la violenţe, în timp ce unii dintre urmaşii de imigranţi francezi inadaptaţi, rămaşi "oameni de prisos" în societatea lor, iau personal batjocura la adresa Profetului, pentru că o identifică drept încă o insultă la adresa lor, şi o asociază cu insulta reprezentată de inferioritatea economică şi socială a "coloniilor" faţă de "omul alb". În lipsa acestei identificări şi asocieri care le oferă unora ca scop în viaţă lupta pentru a răzbuna insulta, violenţa nu apare, deşi frustrarea rămâne exact atâta timp cât cauzele ei extrareligioase continuă să se manifeste. La fel se explică şi de ce unii români s-au simţit aşa de repede solidari cu musulmanii batjocoriţi: percepţia de învinşi ai tranziţiei, percepţia că România însăşi ar fi o perdantă a tranziţiei îi îndreaptă pe aceştia spre căutarea febrilă şi înşfăcarea oricărui element cultural aflat la îndemână care poate funcţiona pe post de haină, pavăză, acoperământ simbolic: dacii, legionarii, Eminescu, Ştefan cel Mare, cutare profet ortodox, cutare legendă despre un sfânt, nişte moaşte. Dar nici dacii, nici moaştele nu sunt ce par a fi pentru privitorul grăbit, gata să dispreţuiască şi să condamne. Dacă înţelegem asta, atunci înţelegem şi că această căutare nu merită să fie ridiculizată simplist drept primitivism care poate fi eradicat cu forţa din societate, la fel cum laicitatea europeană nu poate clama că o să fie victorioasă atunci când toţi musulmanii vor fi forţaţi să fie la fel de politicoşi când văd caricatura Profetului aşa cum sunt creştinii când văd caricaturile Treimii.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
editorial,
crenguta nicolae,
redactor sef

Citeşte pe comedymall.ro

/opinii/opinie-crenguta-nicolae-redactor-sef-adjunct-aceasta-nu-e-o-pipa-13782963
13782963
comments powered by Disqus
Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români? Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români?

Reinventaţi de pandemie Ţi-ai pus toate economiile la bătaie. Ţi-ai vândut, poate, apartamentul sau motocicleta şi ai investit banii într-o afacere. Nu acum, ci în urmă cu câţiva ani. Totul a mers bine. Ai crescut, uşor-uşor, cu paşi mici, dar ai ajuns la profit, iar acum businessul îţi e suficient să trăieşti fără a avea nevoie şi de un job. Ţi-ai îndeplinit visul. Până când, într-o zi pe care nici tu, nici altcineva nu putea s-o prevadă, totul se prăbuşeşte. Totul se închide. Marfa ta, serviciile tale nu-şi mai găsesc acum clienţii. Totul e captiv în izolare, publicul tău ţintă nu mai există, iar dacă există, îşi drămuieşte cu grijă banii pentru o potenţială criză care se prevesteşte.

vezi continuarea
ZF.ro
Vom ajunge să dăm şi noi ture prin cimitir. Cimitirul economic va fi plin de morţi care nu vor supravieţui crizei Vom ajunge să dăm şi noi ture prin cimitir. Cimitirul economic va fi plin de morţi care nu vor supravieţui crizei
Măsuri fără precedent luate de Kaufland. Angajaţii sunt primii vizaţi
Mediafax
Boris Johnson, depistat pozitiv cu coronavirus: ”M-am autoizolat, dar voi continua să conduc guvernul şi să-mi exercit atribuţiile şi responsabilităţile prin video conferinţă” Boris Johnson, depistat pozitiv cu coronavirus: ”M-am autoizolat, dar voi continua să conduc guvernul şi să-mi exercit atribuţiile şi responsabilităţile prin video conferinţă”
Modelul de declaraţie pe proprie răspundere, necesară pentru a putea ieşi din casă, a fost actualizat şi simplificat. Descarcă de AICI NOUA VARIANTĂ
MonitorulApararii
Fostul premier social-democrat Zoran Milanović revine la conducerea Croaţiei. Ca preşedinte Fostul premier social-democrat Zoran Milanović revine la conducerea Croaţiei. Ca preşedinte
Ce se întâmplă la Moscova este de bine deopotrivă pentru Rusia şi Putin(?)
MonitorulPartidelor
Apartamentul lui Ungureanu, oferit drept REFUGIU al medicilor în calea COVID-19. „Toţi să facă la fel” Apartamentul lui Ungureanu, oferit drept REFUGIU al medicilor în calea COVID-19. „Toţi să facă la fel”
Demisie „fulger”. Un medic chirurg va conduce Ministerul Sănătăţii. Cine este Nelu Tătaru, propus să preia funcţia după plecarea lui Costache
MonitorulSiguranteiCetateanului
O zi din viata militarilor SMURD, eroi in plina epidemie:  "Tati, ai grija de tine, sa nu vii bolnav acasa!" O zi din viata militarilor SMURD, eroi in plina epidemie: "Tati, ai grija de tine, sa nu vii bolnav acasa!"
Jurnal de pandemie. Prof. Dr. Olga Simionescu: As pune corturi mari la granita si as tine acolo lumea in carantina

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.