Dacă ne uităm cu atenţie în jurul nostru, în Bucureşti, cel puţin în Centrul Vechi şi zonele din centru, vedem cum au dispărut nişte restaurante, nişte cafenele, vedem cum au apărut afişe cu „For sale”, „For rent”.

Deşi zona din Centrul Vechi al Capitalei pare câteodată extrem de aglomerată, cel puţin 20% dintre restaurante, dacă nu chiar mai mult, nu prea fac bani. Nu făceau nici anul trecut, nu fac nici acum. Aşa că patronii, cârciumarii – cum li se spune – au decis să închidă.

Dacă economia a intrat în recesiune, fie ea şi tehnică, adică două trimestre consecutive de scădere economică, cred că şi HoReCa este în recesiune, dacă nu chiar mai mult.

Clienţii spun că preţurile au crescut prea mult la restaurante, în schimb cei din HoReCa spun că a scăzut puterea de cumpărare a clienţilor, adică creşterea inflaţiei este peste creşterea salariilor, ceea ce înseamnă că au scăzut şi numărul de clienţi, şi nota de plată cu ceea ce consumă.

Clienţii aduc în discuţie şi faptul că au apărut asiaticii, ceea ce îi face să se simtă mai inconfortabil. Aşa că va mai dura până când vor fi asimilaţi în viaţa de zi cu zi.

Toată lumea, toţi clienţii cred că patronii de restaurante fac milioane de pe urma lor având în vedere cum au crescut preţurile.

Pe de altă parte, administratorii din HoReCa spun că această creştere a preţurilor la energie (plus 60%), creşterea preţurilor materiilor prime în lanţ, creşterea salariilor pentru a ţine sau a aduce oameni care să lucreze în bucătărie sau în sală înseamnă în final preţuri mai mari pentru clienţi.

Iar clienţii au reacţionat, pare că ies mai puţin la restaurant, în cafenele, ceea ce nu este bine deloc.

Ca să ieşi la o trattorie, la un restaurant de cartier, nu de Şoseaua Nordului din Bucureşti, nu ar trebui să ai o avere, ar trebui să fie o notă de plată pe care să o poţi onora, cel puţin o dată pe lună.

Dacă nici o dată pe lună nu ajungi la o pizza, la nişte paste, la o salată, înseamnă că problemele din economie sunt mult mai mari decât credem.

A ieşi la un restaurant este o întâlnire socială, un motiv de a sta de vorbă cu cineva, în familie, un motiv de a discuta ce se întâmplă în jur, de a discuta problemele curente cu care se confruntă fiecare.

Dacă se taie şi această plăcere, pentru că nu mai sunt bani, este o mare problemă. În primul rând pentru economie, pentru fiecare, pentru buget, pentru toată societatea în ansamblu.

Când ieşi la un restaurant, la o trattorie, la o cârciumă de cartier, înseamnă că lucrurile merg cât de cât bine, atât din punct de vedere personal, pentru că ai bani să achiţi nota de plată şi chiar să laşi un bacşiş, cât şi la nivel de economie.

Scăderea economică începută în 2024, de la mijlocul anului, s-a răspândit în toate colţurile economiei, ajungând şi în HoReCa. Într-un fel sau altul toată lumea este afectată, nu numai patronii de restaurante, pe care lumea nu-i iubeşte atât de mult.

Dacă un restaurant sau o cafenea se închide nu este un motiv de a deschide o sticlă de şampanie, ci de a te îngrijora privind mersul economiei, mersul companiei unde lucrezi.

Americanii, care au cea mai puternică societate de consum, se bazează mult pe HoReCa, de toate tipurile, începând de la împinge tava şi fast-food până la restaurantele de lux. Iar cei care lucrează/servesc aici se bazează pe celebrul bacşiş, care în America începe de la 20% şi de multe ori este obligatoriu.

Dar ieşitul la restaurant reprezintă un indicator privind evoluţia economiei americane, aşa că toată lumea este cu ochii în patru.

La noi nu prea se dă importanţă felului în care merge HoReCa, pentru că lumea are propria părere despre cârciumari, patroni, cei care fac afaceri aici.

Nimeni nu se leagă de brandurile străine prezente în România, dar mai toată lumea se uită altcumva la patronii de restaurante locale.

Nu vreau să-i plâng pe cei care îşi închid restaurantele şi cafenelele, dar nu este un mesaj bun pentru business, pentru economie şi nu în ultimul rând pentru societate când scade HoReCa, pentru că este un indicator care arată cum merge economia.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)