Lucrezi de ani buni în aceeaşi companie. I-ai spus de nenumărate ori superiorului tău că ai nevoie de cineva care să te ajute cu volumul prea mare de muncă, de reguli mai clare, de măriri salariale şi, totuşi, nimic nu s-a schimbat. În cele din urmă, ai decis să nu mai spui nimic. Continuă rutina: te duci la muncă, faci ce-ai făcut întotdeauna, dar undeva, pe interior, simţi că nu mai ai putere să ceri ceea ce ai nevoie sau să ripostezi. Dacă recunoşti aceste simptome – felicitări,  tocmai ai devenit parte a unui nou fenomen al pieţei muncii – quiet cracking. Ca acea fisură invizibilă într-un geam vechi  (termenul vine de la crack – crăpătură în limba engleză) – nu o observi până când nu e prea târziu.

Dacă quiet quitting era despre a face strictul necesar, quiet cracking este despre prezenţă fără rost, despre prezenţă fizică, chiar şi cu ducerea la bun sfârşit a lucrurilor pe care le ai de făcut la birou, dar cu mai puţină implicare. Nu pleci pentru că schimbarea nu mai aduce majorări salariale şi pe piaţa muncii şi în economie sunt incertitudini. Rămâi. Şi astfel, fisura se adânceşte, pericolul creşte. Frank Giampietro, director de bunăstare la EY Americas, descrie fenomenul într-un interviu pentru Business Insider: „Mulţi oameni rămân la actualii angajatori, dar nu prosperă cu adevărat la locul de muncă”.

În plus, un raport Gallup arată că implicarea angajaţilor la nivel global a scăzut de la 23% la 21%, o scădere importantă cu impact uriaş în productivitate – 438 de miliarde de dolari la scară globală, potrivit Business Insider Inspiring Workplaces.  În România, datele nu sunt mai optimiste. Un studiu Reveal arată că doar 34% dintre români merg la muncă cu plăcere, iar 65% au observat colegi afectaţi de burnout. Alt sondaj indică faptul că 48% dintre angajaţi resimt frecvent anxietate la locul de muncă, iar 43% alocă cel mult trei ore pe săptămână pentru relaxare. Şi, conform unei alte cercetări, 67% dintre români au experimentat sau au fost foarte aproape de burnout. Situaţia seamănă foarte mult cu o crăpătură invizibilă care se extinde treptat dacă nu este reparată. Pare că investiţiile în wellbeing au fost reduse exact când angajaţii au mai mare nevoie de acestea. Şi mai grav de atât este că şi implicarea managerilor a scăzut dramatic. Gallup raportează o scădere de la 30% la 27% în engagementul managerial. Şi fără sprijin managerial, echipele urmează aceeaşi direcţie. Ce e de făcut? Fie că eşti manager, fie că eşti angajat, încearcă să identifici „crăpătura” din jobul tău înainte de a nu fi prea târziu şi să o repari. O crăpătură mică ignorată în timp devine o prăbuşire majoră. Managerii slăbiţi produc echipe deconectate, iar organizaţiile care le ignoră riscă pierderea produc­ti­vităţii şi  a angajaţilor valoroşi.  

Quiet cracking este un termen relativ nou din zona HR şi well-being, care descrie situaţia în care angajaţii continuă să îşi facă treaba şi să livreze rezultate, dar în tăcere se confruntă cu dificultăţi, stres şi epuizare ascunse.

Ioana Matei este editor-şef Business Magazin