Dictionarele seci si multi specialisti vor contrazice povestea de mai sus, dar cand a lasat un jurnalist ca o parere contra sa-i strice subiectul? Niciodata, si nu fac exceptie, chiar daca povestea vaselor care se topeau pe foc tine mai mult de cultura pop si mai putin de adevarul stiintific. Asa ca o sa leg sinceritatea bruta, care tine vasele de lut sau lumea la un loc de evenimentul Business Magazin din aceasta saptamana, de catalogul tinerilor manageri de top si de gala care ii premiaza pe unii dintre ei.

Asocierea dintre sinceritate si demersul revistei de a identifica in fiecare an cate 100 de tineri care conduc afaceri sau care au cladit afaceri o fac, de altfel, tot timpul si cred ca aceasta este o calitate a multora dintre cei pe care ii prezentam; indiferent de hainele elegante sau de aerul "corporate", cei mai multi sunt naturali, normali, fara mari fasoane. Nu toti, dar cei mai multi.

Si ma mai gandesc ca in fiecare an noi, cei de la revista, le-am gasit cate o extraintrebuintare in fiecare an - au fost cei care ii vor inlocui pe dinozaurii din companii, ba sunt cei cu viziuni inovatoare, fie pornesc economia, fie ar putea face guverne mult mai eficiente si inteligente decat cele cu care ne pricopsesc politicienii.

Dar niciodata nu a fost chiar asa, iar demersurile noastre au pe undeva un aer donquijotesc - trebuie o masa critica mult mai mare pentru ca Romania sa se schimbe cu adevarat, sa se transforme asa cum ne-o dorim, sa dispara dinozaurii, sa duduie economia pe baze reale, sa guverneze unii care au in cap si altceva decat propriul interes sau bunul plac. Ne place sau nu, in ansamblu Romania este nu un vas lipit cu ceara, ci un edificiu intreg acoperit cu ceara, iar focul care poate topi asta nu-i chiar la indemana.

Dar putem sa ne umflam obrajii si sa suflam pentru a-l inteti. Si mai putem sa respectam niste reguli asa de simple incat cel mai adesea le uitam, in afaceri sau in cotidian. Primul indemn ar fi "sa ignoram politicul!". Suntem tentati sa creditam politicul ca fiind mult mai influent in afaceri decat este in realitate (sigur, cand spun asta nu ma gandesc musai la afaceri de genul asfaltarilor de drumuri); la fel de adevarat este ca in Romania politicul te poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar, eliminand bombardamentul media, perspectiva se poate schimba radical in bine.

Doi, sa nu uitam niciodata diferenta dintre scepticism si cinism. Scepticul pune intrebari, are indoieli si ingrijorari, dar ramane mereu deschis, in timp ce cinicul are deja raspunsurile si nu are nicio indoiala in legatura cu ele. Primul spune ca nu este adevarat, dar ca o sa verifice, al doilea stie ca nu este adevarat si ii este de ajuns. Ganditi-va de cate ori intalniti oameni care STIU, fara sa aiba niciun dubiu, fara sa fie tentati sa incerce si mai ganditi-va cat de distrugatoare este o asemenea abordare.

Ca sa nu raman prea didactic, o istorioara pe tema: un credincios si un ateu discuta intr-un bar despre existenta lui Dumnezeu, cu ardoarea data de cateva halbe bune de bere. Ateul spune: "Prietene, problema nu e ca nu am motive sa cred si nici ca nu am trait experiente spirituale, cu rugaciuni si iluminare. Dar luna trecuta am fost intr-o excursie departe in Nord, aproape de pol. Si intr-o noapte m-am indepartat de tabara, a inceput un viscol teribil, m-am ratacit, orbecaiam prin zapada si la un moment dat m-am prabusit in genunchi si am strigat: "Doamne, daca existi cu adevarat trebuie sa ma ajuti, pentru ca m-am ratacit si o sa mor aici inghetat!". Credinciosul il priveste nedumerit: "Pai esti aici, deci Domnul te-a ajutat si trebuie sa crezi!". Dar ateul replica dispretuitor: "Prietene, n-a fost niciun Dumnezeu, au fost doi eschimosi care treceau pe acolo si care mi-au aratat drumul spre tabara!".