Fiind născut în comunism, când oferta de produse nu era prea bogată şi diversificată, chiar deloc, am tendinţa să-mi cumpăr un lucru care îmi place de două ori, ca nu cumva să nu-l mai găsesc! Aşa se face că în toamnă am cumpărat o pereche de pantofi sport albi de la Zara, foarte buni, la un preţ ireal – 59,9 lei, la a „n”-a reducere de preţ. Acum, la începutul lunii ianuarie, când au început din nou reducerile de preţ, am găsit aceeaşi pereche de pantofi sport, pe care am cumpărat-o de data aceasta la un preţ de 99,9 lei. În prima sâmbătă din februarie am găsit la Zara aceeaşi pereche de pantofi sport albi, la un preţ de 69,9 lei. Toate perechile de pantofi au început de la un preţ de vânzare de 279,9 lei, când au intrat prima dată în magazin, cel puţin aşa scrie pe etichetă. Aceşti pantofi sport sunt produşi în Laos, acolo unde salariul minim este de 2.500.000 de LAK (laotian kip), ceea ce înseamnă undeva la 115 dolari. Nu ştiu dacă este salariul brut sau net. În România, salariul minim brut în dolari este de 970. Văzând aceste mişcări de preţuri, mă întreb cât este preţul de fabricaţie al acestor pantofi sport, cât plăteşte Zara pentru o pereche şi cu cât intră în magazine în toată lumea, pentru că preţurile diferă, cel puţin în momentul în care se fac reduceri.

O reducere este la Viena, în Londra, Nisa, alta este reducerea la Bucureşti, Timişoara, Iaşi sau Cluj. Mi se pare o lume de business fascinantă atunci când stabileşti preţul de vânzare al unui produs care trebuie să includă, dincolo de preţul de producţie, toate celelalte elemente legate de creaţie, research & development, marketing, design, costul de logistică şi retail şi, nu în ultimul rând, profitul pe tot lanţul. Spre exemplu, costul unui iPhone este de 90 de dolari, iar preţul de vânzare în retail, la consumator, ajunge la 1.000 de dolari. În zona de retail, banii se fac şi din gestiunea stocurilor, pentru că nu îţi poţi permite să ţii foarte mult timp pe raft sau în depozite o marfă veche, care nu s-a vândut când trebuia să se vândă. Aş fi foarte curios să văd formula de calcul pentru vânzarea în retail, adică în magazin, a perechii de pantofi sport albi, care a avut trei preţuri într-un interval de câteva săptămâni. Atunci când există o competiţie mare, când sunt mulţi jucători, capitalismul pune o presiune extraordinară pe preţ, care poate să scadă extrem de rapid pentru ca retailerul, compania, să-şi vândă marfa. Zara, brandul spaniol care a cucerit lumea, a venit cu un model de business care permite schimbarea rapidă a colecţiilor, mult mai rapid decât alţi retaileri, decât alte magazine. Iar când sunt reduceri, reducerile bat tot. Asta e varianta capitalismului unde există concurenţă. Mai există şi varianta capitalismului unde lupta este să devii monopol şi să poţi să creşti preţurile fără să întâmpini concurenţă. Warren Buffett, cel mai cunoscut investitor american, şi-a bazat investiţiile, dincolo de anumite formule, pe ideea să cumpere o companie care este într-un sector unde nu prea există concurenţă, unde barierele de intrare sunt foarte mari, unde reglementările sunt extrem de ridicate şi birocratice, care să-i descurajeze şi pe alţii să intre în acest sector şi, nu în ultimul rând, odată ce ai intrat şi nu prea există concurenţă, să poţi să creşti preţurile de vânzare, dar în acelaşi timp să tai cheltuielile cât poţi. De multe ori, când cumpărăm un produs, începând de la pâine, lapte, ciocolată până la o pereche de pantofi sport, un costum, o geacă sau chiar o maşină, ne gândim cât este preţul de producţie, de cost, al produsului sau serviciului respectiv înainte să intre pe tot lanţul de vânzare care să includă cheltuielile de logistică, marketing şi financiare, plus marja de profit. Aşa că mă tot gândesc cât este preţul de producţie al perechii de pantofi sport albi de la Zara, pentru care am plătit trei preţuri. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)