Companiile chineze de inteligenţă artificială apelează discret la tinerii lucrători din Kenya, angajând studenţi şi proaspăt absolvenţi pentru a adnota zilnic mii de materiale video, prin intermediul unor reţele de intermediari şi grupuri de WhatsApp care funcţionează ca adevărate linii de producţie digitale. Protecţia slabă a muncii şi rata ridicată a şomajului în rândul tinerilor au transformat Kenya într-un centru pentru forţă de muncă ieftină în domeniul AI, determinând oficiali şi sindicate să avertizeze asupra apariţiei unei noi forme de colonialism digital, în timp ce guvernul se grăbeşte să elaboreze reglementări adecvate.

La ora 3 dimineaţa, în Nairobi, ecranele laptopului şi telefonului lui Ken luminează într-o cameră întunecată: pe un dispozitiv rulează un clip cu valuri care se sparg pe ţărm, iar pe celălalt, o femeie face yoga. Ken urmăreşte fiecare material de mai multe ori pentru a stabili dacă a fost filmat cu încetinitorul, asta fiind parte din sarcinile de adnotare video realizate pentru companii internaţionale de tehnologie.

Această muncă repetitivă, desfăşurată în tura de noapte şi plătită modest, reflectă modul în care pieţele emergente devin furnizori esenţiali — dar adesea invizibili — pentru industria globală de inteligenţă artificială, arată un articol recent din publicaţia Rest of World.

Ken — care a cerut să fie identificat sub pseudonim, de teamă să nu îşi piardă locul de muncă — se numără printre tinerii kenyeni care alimentează discret ambiţiile Chinei în domeniul inteligenţei artificiale, lucrând din Nairobi. Pentru sume de până la 700 de şilingi kenyeni (aproximativ 5,42 dolari), aceşti lucrători — în mare parte studenţi sau proaspăt absolvenţi — petrec în jur de 12 ore pe zi etichetând mii de videoclipuri scurte pentru companii cu sediul în China. Conform analizei, Kenya a fost de mult timp un hub pentru munca de procesare a datelor în beneficiul marilor companii tehnologice americane precum Meta sau OpenAI.

În ultimele luni, în ecuaţie au intrat tot mai discret companiile chinezeşti de inteligenţă artificială, care operează însă cu mult mai puţină transparenţă. „Firmele din China de AI au devenit, în umbră, unii dintre cei mai mari cumpărători globali de date etichetate manual. Ceea ce le diferenţiază nu este doar amploarea operaţiunilor, ci opacitatea lor — un lanţ de aprovizionare invizibil, întins peste Africa de Est, Asia de Sud-Est şi Orientul Mijlociu”, a explicat Payal Arora, profesor de studii media şi cultură la Universitatea Utrecht.

Ea a adăugat că, spre deosebire de companiile americane, supuse unei monitorizări tot mai stricte, firmele chinezeşti operează adesea prin mai multe niveluri de subcontractare, ceea ce face responsabilitatea aproape imposibil de urmărit: „Lipsa de transparenţă înseamnă că ştim mult prea puţin despre condiţiile de muncă, structurile salariale sau protecţiile acordate lucrătorilor”. Rest of World a contactat câteva dintre cele mai mari companii chineze de inteligenţă artificială pentru a clarifica dacă externalizează activităţi de etichetare a datelor în Kenya şi cum interacţionează cu lucrătorii locali, însă nu a primit răspunsuri.

În ultimul deceniu, companiile americane au apelat în mod constant la muncitori kenyeni pentru activităţi de suport tehnic, precum etichetarea datelor, colaborând cu firme de outsourcing precum Sama, CloudFactory sau Turing. Aceste parteneriate au generat însă critici legate de salariile mici, mediile de lucru toxice şi natura traumatizantă a unor sarcini, în lipsa oricărui sprijin pentru sănătatea mintală. În ultimii ani, au avut loc proteste publice şi procese intentate în Kenya împotriva unor companii americane, localnicii contestând modul în care sunt trataţi de angajatorii din Silicon Valley.

În Nairobi, mii de tineri lucrează pe ascuns la dezvoltarea inteligenţei artificiale, etichetând manual videoclipuri pentru câţiva dolari pe zi. Munca este repetitivă, desfăşurată adesea noaptea şi rămâne complet invizibilă pentru utilizatorii finali ai tehnologiei.

Pe fondul competiţiei globale cu Statele Unite pentru dominaţia în domeniul inteligenţei artificiale, China a început să recruteze muncitori kenyeni pentru sarcini similare, dar folosind mecanisme mult mai informale. Rest of World a intervievat zece lucrători care au declarat că lucrează pentru companii chinezeşti, judecând după tipul de conţinut pe care îl procesează. Câţiva dintre coordonatori au afirmat că au vorbit cu manageri chinezi prin apeluri video, însă niciun lucrător nu cunoştea numele companiilor pentru care lucra. Singurele entităţi identificate erau intermediarii — companii terţe sau agenţi locali. Recrutarea s-a făcut prin formulare simple de Google, lucrătorii au fost organizaţi în grupuri de WhatsApp de până la 30 de persoane şi au fost plătiţi prin aplicaţia locală de fintech M-Pesa. Nu există contracte formale, iar sarcinile sunt împărţite în proiecte scurte de circa două săptămâni, timp în care lucrătorii sunt aşteptaţi să lucreze şapte zile pe săptămână. „Intrăm pe o platformă unde sunt manageri chinezi care organizează totul. Nu avem idee ce se întâmplă mai departe cu această muncă de adnotare”, a declarat David, un lucrător cu trei luni de experienţă, intervievat sub pseudonim din cauza riscului de a-şi pierde venitul.

Muncitorii intervievaţi au spus că nu au acces la adrese de e-mail oficiale, contracte, departamente de resurse umane sau sedii fizice. Lucrează pe portaluri fără informaţii publice, precum Vranno.ai, care afişează doar o pagină de autentificare inaccesibilă fără aprobare. Instrucţiunile şi feedbackul sunt transmise prin rapoarte automate distribuite în grupurile de WhatsApp. Majoritatea lucrătorilor au descoperit aceste joburi prin recomandări personale. David a povestit că un coleg de clasă i-a sugerat oportunitatea; după completarea formularului de recrutare, a fost adăugat într-un grup de WhatsApp cu aproximativ 10 persoane, inclusiv un supervizor. Aceea avea să fie echipa lui, iar activitatea a început cu o „fază de simulare” în care fiecare membru trebuia să proceseze 20.000 de clipuri pe zi, cu o acurateţe de 90%. Clipurile aveau o durată de până la 10 secunde, iar o acurateţe scăzută putea duce la concedierea întregii echipe. După perioada de probă, echipa era responsabilă pentru procesarea a până la 260.000 de videoclipuri pe zi — echivalentul a circa 26.000 de clipuri de persoană — o activitate ce putea dura până la 12 ore pentru lucrătorii neexperimentaţi. Lucrătorii mai avansaţi reuşesc să reducă timpul de lucru la aproximativ opt ore prin împărţirea ecranelor, utilizarea simultană a telefonului şi a computerului şi recunoaşterea rapidă a tiparelor. „Intri într-o stare în care funcţionezi pe pilot automat. Devii un zombi”, a spus unul dintre ei. „Dacă mă opresc, rămân în urmă. Dacă încep să gândesc, greşesc. Trebuie să continui fără pauze, altfel nu faci faţă ritmului.”

Capturile de ecran şi conversaţiile analizate arată că grupurile de WhatsApp funcţionează ca nişte fabrici digitale: clasamente zilnice, grafice de producţie, mesaje motivaţionale şi îndemnuri constante de a accelera ritmul. Administratorii trimit zilnic rapoarte cu rangurile de producţie şi acurateţe şi organizează apeluri periodice pentru a corecta erorile şi a convinge echipele să lucreze mai repede. Dacă un lucrător rămâne în urmă, ceilalţi sunt obligaţi să compenseze. Pentru a fi plătiţi, lucrătorii trebuie să menţină o acurateţe de cel puţin 85%. Un supervizor kenyan, care coordona o echipă de 30 de persoane, a declarat că „cu cât proiectul este mai mare, cu atât angajăm mai mulţi oameni şi cu atât scad tarifele pe care le oferim. Nu putem avea angajaţi full-time, cu beneficii, aşa că setăm de la început această aşteptare.” Potrivit lui Joan Kinyua, preşedinta Data Labelers Association, un sindicat al lucrătorilor în AI din Nairobi, acest model este construit deliberat pentru distanţă şi neasumare. „Este capitalism în forma sa cea mai dură şi apogeul colonialismului digital. De multe ori, supervizorii nici măcar nu spun pentru cine lucrezi, însă îţi poţi da seama după feţele din conţinut”, a explicat ea. Deşi inteligenţa artificială creează impresia unei industrii futuriste, fundaţia ei este ancorată în mecanisme economice foarte vechi. Companiile chineze au fost acuzate chiar în propria ţară că exploatează stagiari studenţi.

În 2023, Rest of World relata modul în care firmele chineze angajau armate întregi de lucrători slab plătiţi, recrutaţi frecvent din şcoli profesionale sau din centre de etichetare din provincii mai sărace precum Gansu, Guizhou sau Henan, pentru a reduce costurile şi a scala rapid. „AI poate părea un simbol al viitorului, dar este construită pe o economie profund arhaică. Modelele par automatizate, însă în spatele lor se află o masă uriaşă de lucrători plătiţi foarte puţin, care execută sarcini epuizante psihologic pentru doar câţiva dolari pe zi”, a explicat Payal Arora. „Companiile se bazează pe munca de adnotare ieftină nu fiindcă ar fi opţională, ci pentru că actualul model de business în AI presupune absorbţia unor costuri masive de training, în timp ce firmele concurează pe rapiditate. Munca ieftină este subvenţia tăcută care menţine boomul AI în viaţă. Fără practici de muncă echitabile, viitorul AI va fi rapid — dar fundamental injust.”

Kenya, deja un hub pentru outsourcing în tehnologie pentru giganţii americani, a devenit recent şi un furnizor discret pentru companii chinezeşti de AI, care operează prin reţele de subcontractare opace, fără contracte sau transparenţă asupra condiţiilor de muncă.

Criza severă a şomajului îi împinge pe mulţi tineri kenyeni spre astfel de joburi. Conform Federaţiei Angajatorilor din Kenya, rata şomajului în rândul tinerilor ajunsese la 67% în iulie 2025. Această realitate face ca Kenya să fie extrem de atractivă pentru outsourcing global. „Dacă analizăm indicele internaţional BPO, Kenya bifează toate criteriile de top: limbă, alfabetizare, stabilitate energetică şi o populaţie familiarizată cu cultura occidentală”, a explicat Shikoh Gitau, fondator şi CEO al Qhala, un furnizor IT din Nairobi. „Fusul nostru orar este un avantaj enorm: putem lucra atât cu Coasta de Vest a SUA, cât şi cu Asia de Est fără ajustări semnificative.” Gitau a adăugat că acest tip de muncă poate oferi o sursă de venit pentru tinerii kenyeni, însă statul „trebuie să construiască în mod proactiv politici şi cadre care să reglementeze industria şi protejează oamenii”.

Kinyua, de la Data Labelers Association, a subliniat că toate companiile sunt prezente în Kenya „doar datorită forţei de muncă ieftine. Ştiu că kenyenii vor livra muncă de calitate la costuri minime sau chiar zero. Uneori lucrătorii nici nu sunt plătiţi, pentru că nu au o legătură directă cu organizaţia pentru care muncesc şi nici cu produsul final la care contribuie. Fără contracte, este cuvântul lor împotriva companiei.” Autorităţile kenyene sunt conştiente că mulţi localnici lucrează la sarcini de anotare pentru companii chineze, dar actualele legi ale muncii nu îi protejează, a declarat Florence Kimata, membră a Kenya National Innovation Technical Committee — instituţia responsabilă de planificarea şi implementarea iniţiativelor naţionale de inovare. Potrivit acesteia, guvernul lucrează la elaborarea unui set de reglementări pentru industria de outsourcing, cu prioritate pe protejarea lucrătorilor vulnerabili. „Se depune un efort considerabil pentru a stabili clar cine ar trebui să fie responsabil din punct de vedere legal ca angajator — firmele de outsourcing sau companiile care contractează serviciile lor”, a spus Kimata. „Cadrul legislativ ar fi trebuit finalizat până în iulie acestui an, însă consultările continuă între autoritatea de muncă, ministerul muncii şi ministerul TIC.”    

Pe fondul şomajului ridicat în rândul tinerilor, această „industrie” se extinde rapid, iar experţii avertizează că boomul global al AI se sprijină pe un model de muncă ieftină, intensă şi slab reglementată — o realitate care ridică semne serioase de întrebare privind echitatea viitorului digital.

Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă