La 50 de ani de la înfiinţare, Microsoft a trecut prin patru mari etape: de la parteneriatul cu IBM şi dominaţia cu Windows, la eşecuri de diversificare sub conducerea lui Steve Ballmer, până la renaşterea digitală condusă de Satya Nadella. Cu investiţii masive în cloud şi inteligenţă artificială prin Azure şi OpenAI, compania s-a reinventat ca lider tehnologic global. Drumul Microsoft a fost marcat de strategii îndrăzneţe, decizii controversate şi o capacitate remarcabilă de adaptare.

Microsoft sărbătoreşte 50 de ani de existenţă. Acest articol a fost scris folosind Microsoft Word pe un computer care rulează Microsoft Windows. Este probabil ca el să fie publicat pe platforme găzduite de Microsoft Azure, inclusiv LinkedIn, o subsidiară a Microsoft cu peste un miliard de utilizatori.

În 2024, Microsoft a generat un profit net de 88 de miliarde de dolari din vânzări în valoare de 245 de miliarde de dolari. Valoarea sa de piaţă se apropie de 3.000 de miliarde de dolari, ceea ce o face a doua cea mai valoroasă companie din lume, după Apple, fiind aproape la egalitate cu Nvidia. Profiturile cumulate începând cu 2002 se apropie de 640 de miliarde de dolari.

Şi totuşi, acum 50 de ani, Microsoft era doar o mică companie de calculatoare fondată în Albuquerque, New Mexico, de doi foşti studenţi de la Harvard, Bill Gates şi Paul Allen, în vârstă de 19 şi, respectiv, 22 de ani.

Conform The Conversation, răsturnările de situaţie care au făcut posibilă ascensiunea sa la statutul de una dintre cele mai puternice companii din lume sunt multiple şi pot fi împărţite în patru ere distincte.

Prima eră: Bill Gates, propulsat de IBM

La sfârşitul anilor 1970, IBM era liderul incontestabil al industriei computerelor. Compania şi-a dat repede seama că microcalculatoarele dezvoltate de tinerii antreprenori din Silicon Valley, precum Apple II, urmau să eclipseze mainframe-urile IBM, aşa că a fost lansat proiectul IBM PC. Totuşi, a devenit clar că procesele interne greoaie ale companiei o împiedicau să livreze microcalculatoare la timp. Aşa că au decis, prin urmare, ca diverse componente ale computerelor să fie externalizate către furnizori externi.

Mai multe companii specializate au fost abordate pentru a furniza sistemul de operare. Toate au refuzat, văzând în IBM un duşman care trebuia distrus şi eliminat, un simbol al informaticii centralizate şi birocratice. Mary Maxwell Gates, care făcea parte din consiliul de administraţie al unei organizaţii non-guvernamentale alături de preşedintele IBM, a sugerat numele fiului ei, William, poreclit Bill, care tocmai fondase Microsoft — şi astfel, în 1980, a avut loc primul contact.

Problema era că Microsoft se concentra pe un limbaj de programare numit BASIC şi nu era deloc specializat în sisteme de operare. Dar acest lucru nu a fost niciodată un obstacol pentru Bill Gates care, cu mult curaj (sau tupeu), a acceptat să semneze un contract cu IBM pentru livrarea unui sistem de operare pe care nu îl avea. Gates a cumpărat apoi sistemul QDOS de la Seattle Computer Products, din care a dezvoltat MS-DOS (unde MS vine de la Microsoft).

Gates, al cărui tată era partener fondator al unei importante firme de avocatură din Seattle, a făcut următoarea mişcare strategică: a oferit IBM un contract neexclusiv pentru utilizarea MS-DOS, ceea ce îi permitea să-l vândă şi altor companii producătoare de computere. IBM, care nu era obişnuită să externalizeze, nu a fost suficient de suspicioasă: contractul a adus averi pentru Microsoft şi pierderi pentru IBM, când companii precum Compaq, Olivetti şi Hewlett-Packard s-au grăbit să dezvolte clone ale IBM PC, dând naştere unei industrii complet noi.

Pentru Microsoft a urmat succesul. Compania a beneficiat nu doar de imaginea serioasă a IBM, care atrăgea mediul de afaceri, ci şi de redevenţe încasate pentru fiecare PC vândut pe piaţă. În 1986, Microsoft a fost listată la bursă. Bill Gates, Paul Allen şi doi dintre primii lor angajaţi au devenit miliardari, iar alţi 12.000 de angajaţi ai Microsoft au devenit milionari.

Cititi aici materialul integral