La 50 de ani de la înfiinţare, Microsoft a trecut prin patru mari etape: de la parteneriatul cu IBM şi dominaţia cu Windows, la eşecuri de diversificare sub conducerea lui Steve Ballmer, până la renaşterea digitală condusă de Satya Nadella. Cu investiţii masive în cloud şi inteligenţă artificială prin Azure şi OpenAI, compania s-a reinventat ca lider tehnologic global. Drumul Microsoft a fost marcat de strategii îndrăzneţe, decizii controversate şi o capacitate remarcabilă de adaptare.

Microsoft sărbătoreşte 50 de ani de existenţă. Acest articol a fost scris folosind Microsoft Word pe un computer care rulează Microsoft Windows. Este probabil ca el să fie publicat pe platforme găzduite de Microsoft Azure, inclusiv LinkedIn, o subsidiară a Microsoft cu peste un miliard de utilizatori.

În 2024, Microsoft a generat un profit net de 88 de miliarde de dolari din vânzări în valoare de 245 de miliarde de dolari. Valoarea sa de piaţă se apropie de 3.000 de miliarde de dolari, ceea ce o face a doua cea mai valoroasă companie din lume, după Apple, fiind aproape la egalitate cu Nvidia. Profiturile cumulate începând cu 2002 se apropie de 640 de miliarde de dolari.

Şi totuşi, acum 50 de ani, Microsoft era doar o mică companie de calculatoare fondată în Albuquerque, New Mexico, de doi foşti studenţi de la Harvard, Bill Gates şi Paul Allen, în vârstă de 19 şi, respectiv, 22 de ani.

Conform The Conversation, răsturnările de situaţie care au făcut posibilă ascensiunea sa la statutul de una dintre cele mai puternice companii din lume sunt multiple şi pot fi împărţite în patru ere distincte.

Prima eră: Bill Gates, propulsat de IBM

La sfârşitul anilor 1970, IBM era liderul incontestabil al industriei computerelor. Compania şi-a dat repede seama că microcalculatoarele dezvoltate de tinerii antreprenori din Silicon Valley, precum Apple II, urmau să eclipseze mainframe-urile IBM, aşa că a fost lansat proiectul IBM PC. Totuşi, a devenit clar că procesele interne greoaie ale companiei o împiedicau să livreze microcalculatoare la timp. Aşa că au decis, prin urmare, ca diverse componente ale computerelor să fie externalizate către furnizori externi.

Mai multe companii specializate au fost abordate pentru a furniza sistemul de operare. Toate au refuzat, văzând în IBM un duşman care trebuia distrus şi eliminat, un simbol al informaticii centralizate şi birocratice. Mary Maxwell Gates, care făcea parte din consiliul de administraţie al unei organizaţii non-guvernamentale alături de preşedintele IBM, a sugerat numele fiului ei, William, poreclit Bill, care tocmai fondase Microsoft — şi astfel, în 1980, a avut loc primul contact.

Problema era că Microsoft se concentra pe un limbaj de programare numit BASIC şi nu era deloc specializat în sisteme de operare. Dar acest lucru nu a fost niciodată un obstacol pentru Bill Gates care, cu mult curaj (sau tupeu), a acceptat să semneze un contract cu IBM pentru livrarea unui sistem de operare pe care nu îl avea. Gates a cumpărat apoi sistemul QDOS de la Seattle Computer Products, din care a dezvoltat MS-DOS (unde MS vine de la Microsoft).

Gates, al cărui tată era partener fondator al unei importante firme de avocatură din Seattle, a făcut următoarea mişcare strategică: a oferit IBM un contract neexclusiv pentru utilizarea MS-DOS, ceea ce îi permitea să-l vândă şi altor companii producătoare de computere. IBM, care nu era obişnuită să externalizeze, nu a fost suficient de suspicioasă: contractul a adus averi pentru Microsoft şi pierderi pentru IBM, când companii precum Compaq, Olivetti şi Hewlett-Packard s-au grăbit să dezvolte clone ale IBM PC, dând naştere unei industrii complet noi.

Pentru Microsoft a urmat succesul. Compania a beneficiat nu doar de imaginea serioasă a IBM, care atrăgea mediul de afaceri, ci şi de redevenţe încasate pentru fiecare PC vândut pe piaţă. În 1986, Microsoft a fost listată la bursă. Bill Gates, Paul Allen şi doi dintre primii lor angajaţi au devenit miliardari, iar alţi 12.000 de angajaţi ai Microsoft au devenit milionari.

A doua eră: Windows, găina cu ouă de aur (cu mulţumiri către Xerox)

La mijlocul anilor ’80, microcalculatoarele nu erau foarte prietenoase cu utilizatorii: sistemele lor de operare, inclusiv MS-DOS de la Microsoft, funcţionau pe baza unor linii de comandă greu de folosit, precum faimosul C:/. Totul s-a schimbat în 1984, odată cu lansarea Apple Macintosh, care venea echipat cu o interfaţă grafică (icoane, meniuri derulante, fonturi, mouse etc.). Această tehnologie revoluţionară fusese dezvoltată în laboratorul de cercetare al Xerox, deşi gigantul din domeniul fotocopiatoarelor nu reuşise să-i intuiască potenţialul. În schimb, Steve Jobs, CEO-ul Apple, s-a inspirat masiv din ea: pentru a asigura succesul Macintosh-ului, Jobs a cerut Microsoft să dezvolte o versiune personalizată a suitei sale Office, în special a programului Excel. Microsoft a adoptat principiul interfeţei grafice şi a lansat Windows 1 în 1985, urmat curând de suita Office (Word, Excel şi PowerPoint).

În anii care au urmat, Windows a fost îmbunătăţit constant, culminând cu Windows 95, lansat în 1995, însoţit de o campanie publicitară de peste 200 de milioane de dolari. Pentru promovare, Bill Gates a cumpărat drepturile melodiei „Start Me Up” de la The Rolling Stones. La acea vreme, cota de piaţă globală a Microsoft pe segmentul sistemelor de operare depăşea 70% — lucru care, în mare parte, a rămas neschimbat până azi.

În 1997, Microsoft a ajuns chiar să salveze Apple de la faliment, investind 150 de milioane de dolari în acţiuni fără drept de vot, pe care le-a vândut înapoi trei ani mai târziu. Într-una dintre celebrele sale prezentări, Steve Jobs i-a mulţumit lui Bill Gates spunând: „Bill, îţi mulţumesc. Lumea e un loc mai bun”. Această intervenţie a pus, de asemenea, capăt procesului intentat de Apple împotriva Microsoft, în care compania acuza copierea interfeţei grafice în dezvoltarea sistemului Windows.

A treia eră: birocratizare, conflicte interne şi o strategie de diversificare eşuată

La mijlocul anilor ’90, industria informatică a trecut printr-o nouă transformare, odată cu explozia World Wide Webului. Microsoft era specializat în calculatoare independente, cu un model de afaceri bazat pe vânzarea de software în cutii, fiind nepregătit pentru noile reţele globale. Primul răspuns al companiei a fost dezvoltarea Internet Explorer, un browser rezultat din preluarea Mosaic, realizat de compania Spyglass – o mişcare similară cu achiziţia QDOS pentru MS-DOS. Internet Explorer a fost în cele din urmă integrat în Windows, ceea ce a dus la un proces pentru abuz de poziţie dominantă, care ar fi putut chiar duce la divizarea companiei. Noi competitori, precum Google cu browserul Chrome, au profitat de situaţie pentru a atrage utilizatori.

În anul 2000, Bill Gates i-a predat conducerea Microsoft colegului său din Harvard Steve Ballmer, care şi-a propus să transforme compania într-un gigant al electronicii şi serviciilor. În următorii cincisprezece ani, Ballmer a lansat o serie de iniţiative de diversificare, incluzând jocuri video (Flight Simulator), enciclopedii pe CD (Encarta), hardware (mouse-uri, tastaturi), playere MP3 (Zune), servicii de găzduire online (Azure), console de jocuri (Xbox), telefoane mobile (Windows Phone), tablete şi laptopuri (Surface).

Deşi unele dintre aceste produse au avut succes (în special Azure şi Xbox), altele au fost eşecuri răsunătoare. Encarta a fost rapid depăşită de Wikipedia, iar Zune nu a reuşit să concureze cu iPod-ul de la Apple. Windows Phone rămâne unul dintre cele mai mari eşecuri strategice din istoria companiei. În încercarea de a pătrunde pe piaţa telefoanelor mobile şi de a concura cu iPhone-ul, Microsoft a cumpărat divizia de telefoane a companiei finlandeze Nokia, pentru 5,4 miliarde de dolari, în septembrie 2013. Integrarea care a urmat s-a dovedit a fi un dezastru: Ballmer a dorit ca telefoanele Microsoft să folosească o versiune a sistemului Windows 10, ceea ce le-a făcut lente şi nepractice. Mai puţin de doi ani mai târziu, Microsoft a renunţat complet la divizia de telefoane mobile, înregistrând pierderi de 7,6 miliarde de dolari. Nokia a fost vândută ulterior pentru doar 350 de milioane de dolari.

Unul dintre rezultatele acestei diversificări haotice a fost explozia numărului de angajaţi: de la 61.000 în 2005 la 228.000 în 2024. În paralel, au apărut numeroase conflicte interne între diviziile companiei, care adesea refuzau să colaboreze între ele. Aceste „războaie de teritoriu”, combinate cu birocratizarea excesivă şi profitabilitatea uşoară (pentru fiecare instalare de Windows, producătorii de PC-uri plătesc aproximativ 50 de dolari, în timp ce costul marginal al unei licenţe este aproape zero), au încetinit capacitatea Microsoft de a inova. Software-ul companiei, inclusiv Internet Explorer 6 şi Windows Vista, a fost curând ridiculizat de utilizatori pentru imperfecţiunile sale, care necesitau actualizări frecvente. După cum au remarcat unii, Windows are un mod „sigur”, ceea ce sugerează că modul său normal este „cu probleme”.

patra eră: este Microsoft noul „cool”? (mulţumită Cloudului şi OpenAI)

În 2014, Satya Nadella l-a înlocuit pe Steve Ballmer la conducerea Microsoft. Provenind din divizia de servicii online, obiectivul lui Nadella a fost să redirecţioneze strategia companiei către mediul online, concentrându-se în special pe dezvoltarea platformei de găzduire web Azure. În 2024, Azure a devenit al doilea cel mai mare serviciu de cloud din lume, după Amazon Web Services, iar peste 56% din veniturile Microsoft proveneau din servicii online. Nadella a schimbat radical modelul de afaceri al companiei: software-ul nu se mai vinde ca produs fizic, ci este oferit pe bază de abonament, sub forma unor servicii precum Office 365 şi Xbox Live.

Pe parcurs, Microsoft a achiziţionat jocul online Minecraft, urmat de reţeaua socială profesională LinkedIn, în 2016, pentru 26,2 miliarde de dolari (cea mai mare achiziţie a sa de până atunci), şi platforma de dezvoltare software GitHub, în 2018, pentru 7,5 miliarde de dolari.

Între 2023 şi 2025, Microsoft a investit peste 14 miliarde de dolari în OpenAI, compania din spatele ChatGPT, obţinând astfel o poziţie de invidiat în revoluţia inteligenţei artificiale. Modelele ChatGPT contribuie inclusiv la dezvoltarea AI-ului intern al Microsoft, numit Copilot.

În ultimii 50 de ani, datorită unei serii de mişcări îndrăzneţe, achiziţii inspirate şi strategii de diversificare eşuate, Microsoft a evoluat considerabil în ceea ce priveşte domeniul de activitate, avantajul competitiv şi modelul de business. Odată sufocată de birocraţie şi conflicte interne, compania pare acum din nou atrăgătoare, mai ales pentru tinerii absolvenţi. Cine poate prezice dacă Microsoft va mai exista peste alţi 50 de ani? Chiar Bill Gates spune că nu, dar e posibil ca doar să blufeze.  

Traducere şi adaptare: OANA IONIŢĂ