Parca nu exista nici un semn de intrebare pe afisele din western-urile "made in Hollywood", nu e asa? Ei bine, nu ati gresit. V-ati inselat in schimb daca ati crezut ca vanatorii de recompense au fost "ingropati" intre decorurile prafuite ale marilor studiouri de film. Numai anul trecut, acestia au adus in fata instantelor americane 88% dintre infractorii eliberati pe cautiune care au "uitat" sa se mai prezinte la proces.

Potrivit sistemului american, un individ acuzat de comiterea unei infractiuni are doua variante: fie sta in arest pana la judecarea cauzei, fie depune o cautiune si este eliberat provizoriu.

O data declansata urmarirea penala, inculpatul apare in fata unui judecator care ii analizeaza dosarul si decide daca si cand va incepe un proces cu jurati.

Intre hotararea judecatorului si data primei infatisari in proces, instrumentarea cazului, pregatirea strategiilor procurorului - "avocat public", potrivit denumirii din sistemul american - si a avocatului apararii, selectarea membrilor juriului, toate acestea pot dura luni sau chiar ani.

In aceste conditii, un acuzat poate solicita judecatorului sa fie pus in libertate pana la data procesului, contra unei sume de bani - cautiunea.

Daca se prezinta la tribunal in ziua procesului, banii ii sunt inapoiati. Daca nu, banii intra in "buzunarul" statului. Sumele cerute de instante drept garantie pentru prezenta acuzatului la proces pot ajunge la milioane de dolari.

In general, cautiunea este de ordinul zecilor de mii de dolari, dar, chiar si asa, putini sunt aceia care o platesc din buzunar. Acuzatul contribuie, de obicei, cu 10%, restul sumei fiind acoperit de firme specializate, asa-numitele "bail bond companies". In schimb, invinuitul trebuie sa garanteze cu o masina, o casa, actiuni etc. Cum fuga acuzatului de la proces inseamna pierderea cautiunii, aceste firme apeleaza la vanatorii de recompense. Contra unui procent care merge pana la jumatate din valoarea cautiunii, acestia pornesc pe urmele fugarilor si, daca sunt profesionisti si au noroc, ii prind. Din acest moment, acuzatii nu mai pot beneficia niciodata de eliberarea pe cautiune.

Vanatorii de recompense sunt, in general, fosti politisti. Dupa retragere, ei isi folosesc deprinderile si relatiile pentru a da de urma fugarilor si, nu de putine ori, castiga din capturarea unui acuzat mai multi bani decat au strans din salariu intr-un an de zile.

Pentru a-i depista pe fugari, vanatorii de recompense asculta telefoane (de cele mai multe ori, ilegal), intercepteaza corespondenta, ancheteaza martori, recurg la cele mai neobisnuite siretlicuri si, uneori, coopereaza cu autoritatile.

Dincolo de "succesele" statistice, nu putini sunt insa cei care le contesta utilitatea, si asta in primul rand din cauza metodelor folosite in timpul operatiunilor. Dupa ce cinci barbati au intrat in casa unui cuplu din Pheonix, Arizona si i-au ucis pe cei doi in timp ce dormeau, controverse legate de etica acestei "meserii" s-au aprins mai tare ca niciodata. Si nu e de mirare. Cu atat mai mult cu cat cele doua victime nu avusesera niciodata probleme cu legea. Iar "scuza" invocata de vanatorii de recompense – ca ar fi fost vorba despre o confuzie – nu a fost de natura sa calmeze spiritele. Dimpotriva.

Pana la urma s-a descoperit ca cei cinci ucigasi erau de fapt spargatori de locuinte, care se dadusera drept vanatori de recompense pentru a scapa de condamnare. Chiar si asa, datele problemei de fond nu se modificau prea tare, iar una dintre "capturile" facute de Duane Lee "Dog" Chapman, unul dintre cei mai cunoscuti vanatori de recompense ai timpurilor noastre, a demonstrat pe deplin acest lucru. In urma cu doi ani, Chapman a reusit sa puna mana pe Andrew Lester, un personaj care a ajuns pe prima pagina a ziarelor dupa ce a incercat sa se ascunda de bratul lung al Legii  platind doar 10% dintr-o cautiune de 1 milion de dolari.

Scandalul a izbucnit ca urmare a faptului ca Chapman l-a retinut pe Lester in Mexic, tara in care nu doar ca vanatoarea de recompense e ilegala, dar e si sinonima cu rapirea. De altfel, singura constitutie din lume care reglementeaza aceasta activitate este cea americana. Astfel, dintr-un servitor al legii, vanatorul de recompense s-a trezit in postura unui infractor periculos. Mai mult chiar, dupa ce si-a platit cautiunea si a fost eliberat de autoritatile mexicane, Chapman a "omis" sa se mai prezinte la proces, "amanunt" care l-a transformat intr-un urmarit general.

Unele state americane au reglementat activitatea de vanatoare de recompense, pentru a raspunde numarului mare de critici cu privire la erorile comise. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al lui Jrae Mason - 42 de ani, mama a 4 copii. Ea a fost rapita din New York, mutata din celula in celula si transportata peste 1.600 de kilometri, pana in Alabama. Cand s-a descoperit ca a fost retinuta din greseala, Jrae Mason a fost pusa in libertate si i s-au oferit... 24 de dolari, pentru a lua autobuzul pana acasa. Ulterior, in urma unui proces, ei i s-au acordat despagubiri de peste un milion de dolari.

Paradoxal, vanatoarea de recompense a fost proclamata de catre U.S. News & World Report, in editia speciala "Cele mai bune meserii ale viitorului" drept una din cele mai in voga cariere din Statele Unite. Conform Asociatiei Nationale a Vanatorilor de Recompense, in SUA erau inregistrati anul trecut aproximativ 2.000 de vanatori de recompense. Dintre acestia, aproximativ 300 activau cu norma intreaga, iar restul cu jumatate de norma.

Cum s-a ajuns aici? In primul rand, se castiga destul de bine. Venitul mediu al unui vanator de recompense full-time e in jurul a 36.000 dolari pe an, insa poate ajunge pana la 100.000 de dolari pe an. Pe langa castigurile financiare care pot rivaliza cu cele ale unui manager, atractia fata de aceasta meserie este data si de libertatea sau de portia sanatoasa de adrenalina pe care le ofera.

Practic, legislatia americana in vigoare le confera vanatorilor de recompense o serie de avantaje inexistente in cazul unui ofiter de politie. De exemplu, "vanatorii" nu au nevoie de un mandat de perchezitie sa intre in casa cuiva, nu trebuie sa-si anunte prezenta cand intra pe o proprietate privata, si, mai ales, pot sa lase balta un caz fara riscul ca a doua zi sa fie dati afara.

Pe de alta parte, tocmai libertatea oferita de legislatie e cea care pune sub semnul intrebarii etica meseriei de vanator de recompense.

"Cautatorii" - o grupare de 14 vanatori de recompense, condusi de Joshua Armstrong - se lauda cu un procent formidabil: 99% dintre cei urmariti au fost prinsi. Si-au castigat renumele – si odata cu acesta sansa de a deveni subiectul unui film produs la Hollywood - dupa ce au reusit sa prinda un infractor pe care FBI-ul il urmarea de aproximativ 4 ani. "Totul tine de disciplina si rabdare" sustine Armstrong, intr-o descriere online a "Cautatorilor". Un alt aspect care i-a scos in evidenta e si faptul ca n-au ranit niciodata pe nimeni.

Nu le sta in fire. Inainte de a pleca intr-o misiune sau in timpul liber, "cautatorii" se intalnesc intr-un parc din New York, unde, timp de trei ore, efectueaza exercitii fizice si spirituale, dupa care discuta despre carti. De altfel, pentru a fi primit in grupul lor, orice candidat trebuie sa citeasca sapte carti recomandate de Armstrong, dintre care trei sunt despre filosofia religiei egiptene. Si nu de putine ori Armstrong ii indeamna pe cei prinsi sa citeasca, pe drumul spre sectia de politie din statul in care au fost condamnati, "Arta Samuraiului", cartea scrisa de Tsunetomo Yamamoto.

Totusi, dincolo de imaginea artistica, aceasta meserie a devenit o veritabila afacere. Atata timp cat guvernul american aloca sume consistente programului "Reward for justice", din care s-au platit pana acum 62 de milioane de dolari doar pentru informatii legate de terorismul international, vanatorii de recompense vor avea o slujba stabila.