"Istoria traita", biografia publicata de Hillary Clinton in 2003, a fost tradusa si in romaneste

Va ramane oare Hillary Clinton in memoria colectiva datorita memoriilor ei? Desi exista opinii potrivit carora cartea "Living History" reprezinta doar o insiruire de povesti autobiografice corecte politic, scrise curat, inteligibil, dar fara stil, nu putem sa nu apreciem sansa pe care ne-o ofera: aceea de a patrunde in culisele Casei Albe intr-o maniera neprotocolara, sfioasa doar cat sa nu fie indecenta, despovarata de toate acele elemente de butaforie sentimentala cu care ne-au obisnuit serialele (apreciabile, de altfel, unele dintre ele) sau filmele de lung me-traj cu presedinti ai SUA eroici, dar neaparat umani si apropiati de oameni. 

"Istoria traita" a aparut in rafturile librariilor din Statele Unite in iunie 2003 si a provocat, dincolo de reactiile noastre de azi si de ceea ce va ramane din ea peste ani, un adevarat seism de interes din partea publicului. Lansari "in hipermarketuri sau in librarioare obscure, la colturi de strada si in avioane, in corturi si chiar in cateva... toalete" - cum insasi autoarea marturiseste - au insotit vanzari de sute de mii de exemplare si un profit, pentru memorialista, de aproape opt milioane de dolari. O batrana a marturisit ca volumul este primul pe care l-a cumparat vreodata, cozile la autografe au fost, peste tot in lume unde i s-a publicat traducerea, interminabile, iar Prima Doamna a dat autografe pana a fost nevoita sa-si puna bandaje elastice si pungi cu gheata pe incheieturi. Un succes care a facut el insusi istorie si care poate fi explicat atat prin natura caracterului de exemplara luptatoare al lui Hillary, cat si prin efectul de compasiune sau prin spiritul cancanier al publicului contemporan, dupa faimosul episod Lewinsky.

Nu intamplator, gandea un comentator hatru, cartea sa a fost semnata si cu celalalt nume, Rodham, in semn de posibila despartire sau critica implicita la adresa lui Bill. Daca luam lucrurile la bani marunti, confesiunile explozive in privinta episodului respectiv nu prea exista. Autoarea face numeroase referiri la el, dar aproape numai prin prisma reverberatiilor sale juridice si politice, sau prin prisma personalitatilor implicate. Iata, bunaoara, reactia de indoielnica moralitate a unui mare adversar al lui Bill, Newt Gingrich, pe atunci presedinte al Camerei.

Intrebat de Hillary, la o receptie data in cinstea lui Tony Blair, ce parere are despre ultimele acuze aduse de Kenneth Starr, acesta i-a raspuns, fara echivoc: "Acuzatiile impotriva sotului dumneavoastra sunt rusinoase si cred ca este incorect modul in care anumite persoane incearca sa profite de acest lucru". Surprinzator, dar pe deplin justificat raspuns, cata vreme campionul luptei republicanilor impotriva presedintelui avea sa fie demascat, peste doar cateva luni, pentru numeroasele sale infidelitati. In privinta problemei de alcov propriu-zise, Hillary ne reteaza orice speranta: "Motivele pentru care m-a inselat nu il privesc decat pe el si lui ii revine sarcina sa le istoriseasca". Ceea ce ramane cu adevarat interesant pare mai degraba restul, adica felul in care Hillary se povesteste pe sine ca sotie de presedinte - avand ca modele pe Jackie Kennedy Onassis si pe Eleonore Roosevelt -, ca mama si ca femeie libera angajata in viata politica, de mai bine de treizeci de ani.

O femeie care a lucrat in umbra arenei politicii (intre altele, aflam ca, in timpul administratiei Nixon, a participat la fundamentarea procedurii de "impeachment" pe care Bill avea s-o infrunte trei decenii mai tarziu) si care, acum, se pregateste sa iasa in avanscena, sa tinteasca la presedintie si sa faca din Bill, prin ricoseu de razbunare simbolica, Primul Domn al Statelor Unite.

Hillary Rodham Clinton, Istorie traita, Editura RAO, Bucuresti, 2004