In decurs de numai un an, poetul Ioan Es. Pop (ocazional, colegul nostru pe meterezele presei financiaro-culturale, editor la "Ziarul de Duminica" din anul 2000) a publicat cinci carti peste hotare. Doua in limba spaniola, una in suedeza (da, exista literatura romana in suedeza, asa cum exista si viata dupa moarte), una in franceza si una in engleza. Toate, antologii din opera de pana acum a poetului.

Aproape toate reiau, pe prima coperta, titlul volumului mitic al lui Ioan Es. Pop, multipremiat la noi, citat si analizat in toate istoriile recente ale literaturii romane, "Ieudul fara iesire". Cu o singura exceptie, editia engleza in care titlul a devenit "No Way Out of Hadesburg". Asta pentru ca Ieudul, o localitate maramureseana care e posibil sa nu spuna nimic nici chiar cititorului roman de rand, nu putea sa trezeasca vreun ecou cultural in mintile anglo-saxone. A devenit "Hades", ca o trimitere la taramul de dincolo, si "-burg", ca o aluzie la Austro-Ungaria, sau ca o reverberatie toponimica septentrionala. Desi putea ramane Ieud, iluminand universal, precum Macondo, insa in nuantele noptii.

O chinta royala alcatuita din cinci carti consecutive, de aceeasi culoare. In cazul nostru, neagra. Ca umorile poetului, pentru care viata nu este chiar cel mai bun lucru care ni s-a dat, dar care, odata sublimata in poezie, merita macar incercata. "Ma intorc acasa dupa ani si ani de/ umblat prin bucuresti/ si ma intorc cu o plasa goala in mana/ si iese ea la poarta si imi zice pai,/ dragul nostru, parca ai zis ca mergi la castig/ parca ziceai ca tu, in doi ani, o sa c`stigi cat altii in patru/ si uite ca acum n-aduci nimic/ (...) in urma mea vin carele incarcate cu nimic, gata sa se rupa sub greutate/ cand or sa se desarte toate-n curtea noastra/ nimeni n-a sa aiba atata nimic ca si noi/ intr-un an, doi, o sa fie mai cautat decat aurul./ o sa vindem din el numai cand va fi la mare pret./ fiti siguri, dragilor, atata nimic n-are nimeni./ doi ani am tot adunat numai cu gandul la voi."

Sunt "Florile raului" romanesti, care respira tragismul damnarii, dar si resemnarea nobila, care, prin personaje de panteon personal (Porcec, Momfa) pun in scena jocul de-a viata si ispita paradisurilor artificiale, curajul sabordarii propriului vas de salvare si iluzia datoriei (de a respira, de a munci, de a merge si de a ne trezi in fiecare dimineata), perceputa ca o victima colaterala.

Ioan Es. Pop, "Sans Issue", "El Ieud sin salida", "No exit", "Ieud utan utgang", "No way out of Hadesburg and Other Poems"