Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 şi revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, cu scepticismul său faţă de NATO, au transformat Finlanda dintr-o curiozitate geopolitică într-un reper obligatoriu pentru Occident.

Rovajärvi, cel mai mare poligon de tragere din Europa de Vest, situat în inima Laponiei, găzduieşte acum trupe NATO din mai multe ţări. Rovaniemi va deveni sediul multinaţional al Forţelor Terestre Avansate NATO în nordul Finlandei. Recruţii finlandezi născuţi după 11 septembrie trag cu tancuri germane în carcasele îngheţate ale tancurilor sovietice. Istoria şi prezentul se suprapun, iar miza nu ar putea fi mai mare.

La 20 de minute nord-est de satul Salla din Laponia, ruta 82 se opreşte la o poartă cu lanţuri. Dincolo se întinde Rusia. Trecerea, folosită cândva pentru benzină ieftină, a fost închisă în 2023.

Motivul: Moscova a transformat migraţia într-o armă de război hibrid. Finlanda nu a uitat lecţia. Oraşul original Salla se afla chiar dincolo de acea poartă. Stalin l-a luat după invazia sovietică din al Doilea Război Mondial. O viaţă mai târziu, Rusia presează din nou un vecin mai mic.

Abandonată de Marea Britanie şi Franţa în 1939, Finlanda a supravieţuit cultivând autosuficienţa.

Această mentalitate nu a dispărut nici după apropierea de Occident. Fostul şef al serviciilor de informaţii militare, Pekka Toveri, descrie o naţiune care „a privit spre est timp de 109 ani fără să clipească". Aderarea la NATO în aprilie 2023 nu a schimbat această filosofie. A confirmat-o.

Serviciul militar obligatoriu şi adăposturile de apărare civilă nu sunt relicve istorice în Finlanda. Sunt realităţi funcţionale. „Du-te într-un bar şi strigă: cine ştie să tragă cu o armă antitanc? Toţi bărbaţii se vor ridica în picioare", spune Oskari Jaakkola, rezervist şi director executiv al unui startup finlandez. Companiile locale formează rezerve industriale proprii. Preşcolarii sunt instruiţi să identifice dezinformarea online. Finlanda apărare înseamnă o societate întreagă, nu doar o armată.

Forţele armate finlandeze, inclusiv rezerviştii, le depăşesc numeric pe cele ale Germaniei sau Regatului Unit. Cheltuielile pentru apărare pe cap de locuitor sunt aproape duble faţă de media europeană. În Arctică, unde schimbările climatice deschid noi rute maritime şi resurse strategice, Finlanda are experienţă militară şi prezenţă fizică pe care puţini aliaţi le pot egala. Un maior american vizitând o bază canadiană arctică a rezumat situaţia simplu: „De ce nu mergem în Finlanda să vedem ce fac şi să facem la fel?"

Costul financiar al reînarmării Europei este enorm, dar realizabil. Mult mai greu de replicat sunt structurile culturale şi instituţionale pe care Finlanda le-a construit în decenii. Europa nu a avut până acum concentrarea necesară. Eşecul de a învăţa aceste lecţii nu riscă doar securitatea unor naţiuni individuale. Riscă sfârşitul proiectului european ca atare, avertizează sursa Bloomberg