Ion Galben şi-a petrecut copilăria în Ilva Mică (judeţul Bistriţa-Năsăud) şi a stat lângă bunicul său, Ilie Galben, când se ocupa de mica distilerie din gospodărie. Anii au trecut, iar Ion Galben a avut mai multe încercări în antreprenoriat, în domeniul construcţiilor, iar în criza din 2008-2009 şi-a dat seama că trebuie să facă altceva. Aşa s-a întors la lucrurile pe care le-a învăţat în distilerie şi a pus numele bunicului său pe un brand de palincă - Ilie Galben.

  „În 2009-2010, atunci când am început noi demersurile de a face palincă, toate restaurantele cumpărau ţuică la negru. Era un business la care nu mă gândeam că va produce foarte mulţi bani, mă gândeam mai degrabă la un simbol, la un lucru făcut de dragul bunicului. Nu credeam la acel moment că peste 10-15 ani se va vinde ţuică legal în România”, a povestit Ion Galben în cadrul emisiunii ZF Afaceri de la Zero.

Însă determinarea şi accentul pe calitate au făcut din Ilie Galben un brand care a răzbit chiar şi în această piaţă a băuturilor tradiţionale mai puţin fiscalizată.

Practic, Ilie Galben a fost printre primele branduri din acest sector unde în fiecare sat există şi astăzi minimum o gospodărie care are propriul cazan de făcut ţuică. Dacă în primii ani familia Ilie a mers în acest domeniu fără vreun plan concret, Ilie Galben spune că de doi-trei ani au reuşit să traseze o strategie.

„Nouă ni s-a părut Bucureştiul o piaţă interesantă, pentru că în Bucureşti nu toată lumea are un cazan acasă. După care ne-am dat seama că nu reuşim să furnizăm Bucureştiului tot ce ar trebui pentru că este departe. Aşa că am mers pe Cluj şi ne merge mai bine pentru că suntem mai aproape”.

Astăzi, peste 90% din producţia Ilie Galben merge în restaurante şi baruri. Clujul aduce 50% din vânzări, însă brandul mai este prezent şi în locaţii din Bucureşti, Arad, Oradea sau Braşov.  Ion Galben este cel care se ocupă de distilare, iar soţia sa are grijă de relaţia cu clienţii. În procesul de producţie, Ion Galben încearcă să folosească cât de mult fructe locale. Are propria plantaţie de peri, iar rundele le cumpără din judeţul Bistriţa-Năsăud, caisele din Bihor iar gutuile din Argeş. Iniţial, în portofoliul Ilie Galben palinca se îmbutelia într-o sticlă pictată chiar de Ion Galben, care are la bază studii în arhitectură. 

Antreprenorul povesteşte că dacă atunci când îmbutelia în sticle pictate vânzările erau de 2.000-3.000 de sticle pe an, din momentul în care a apărut sticla fără pictura, care este mai ieftin de produs, vânzările au crescut la 4.000-5.000 de sticle fără pictură şi la 1.000 de sticle cu pictură pe an.

Mai departe, Ion Galben vrea să păstreze producţia de palincă la nivel artizanal şi spune că alege cu atenţie barurile şi restaurantele în care vinde produsele. Însă, nu se opreşte la palincă şi vinarc, ci vrea să lanseze un gin astfel că urmează să meargă în Arizona la un producător care realizează gin de 100 de ani. El spune că piaţa băuturilor alcoolice este una grea pentru micii producători pentru că practic se luptă cu marile corporaţii care au bugete de marketing foarte mari.

„Dacă ai un buget mare prin care te promovezi, nu mai contează dacă ai o băutură bună sau nu. Însă, până la urmă eu cred că dacă faci un lucru bun, se va cunoaşte. Nu vei avea neapărat cel mai vândut brand, însă lumea va ştii că ai o băutură bună”.