Lukoil explică de ce nu renunţă la Trident din Marea Neagră, în care a investit deja 650 mil. USD
Obiectivul companiei nu a fost niciodată să se retragă, ci să continue, au transmis oficialii Lukoil, gigantul rus vizat de sancţiuni internaţionale, care au detaliat în exclusivitate pentru Mediafax investiţiile realizate şi planificate în proiectul de explorarea a gazelor din perimetrul Trident.
Oficialii companiei Lukoil Overseas – una dintre cele patru entităţi de sub umbrela gigantului rus intrat sub supravegherea extinsă a statului român în contextul impunerii sancţiunilor internaţionale ca urmării a războiului din Ucraina – au detaliat, într-un amplu răspuns la solicitarea Mediafax, argumentele care stau la baza deciziei ferme de a continua proiectul de explorare a gazelor din zona românească a Mării Negre.
Solicitarea Mediafax a fost transmisă înainte de escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, cu scopul de a afla date economice concrete privind nivelul investiţiilor gigantului rus în România, şi mai ales privind acest proiect, după ce compania a depus la Tribunalul Bucureşti o acţiune în constatarea existenţei unui caz de forţă majoră.
Este vorba de perimetrul EX-30 Trident, aflat în zona economică exclusivă a României, la aproximativ 170 km de ţărm, o concesiune în care Lukoil deţine pachetul majoritar, de circa 88%, restul acţiunilor fiind deţinute de producătorul naţional Romgaz, la care statul, prin Ministerul Energiei deţine 70% din acţiuni.
Mai exact, ruşii de la Lukoil au deschis o acţiune în care pârâţi sunt Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG) şi Romgaz, pentru a obţine recunoaşterea juridică a cazului de forţă majoră, acţiunea fiind înregistrată la instanţă pe 13 februarie, conform acţiunii ce poate fi văzută pe Portal.
just.ro.
Coincidenţa face, a transmis Lukoil în exclusivitate pentru Mediafax, că a fost înregistrată cu o zi după ce Executivul a adoptat proiectul de hotărâre de Guvern care prevede implementarea măsurii supravegherii extinse – după ce a reglementat cadrul de aplicare şi în cazul sancţiunilor internaţionale – în cazul activelor deţinute de Lukoil în România.
Potrivit datelor furnizate în exclusivitate pentru Mediafax, de la momentul intrării în România, anul 2011, compania a investit în total aproximativ 880 de milioane de dolari.
Aproximativ 630 de milioane de dolari din total au fost cheltuiţi pentru dezvoltarea proiectului Trident din Marea Neagră.
Sumă estimată pentru finalizarea explorării în acest perimetru înseamnă încă 150 de milioane de dolari, pe lângă alte costuri de infrastructură logistică de aproximativ 300 de milioane de euro.
De amintit că în octombrie expiră licenţa de explorare pentru perimetrul Trident, conform informaţiilor Mediafax.
Trezoreria Statelor Unite ale Americii a anunţat pe 26 februarie o prorogare a termenului-limită de aplicare a sancţiunilor SUA în cazul activelor gigantului rus Lukoil. Astfel, noul termen până la care Lukoil trebuie să îşi vândă activele globale, dacă nu vrea să suporte sancţiunile SUA este 1 aprilie.
Răspunsul integral al Lukoil:
„Prezenţa Lukoil Overseas în România se bazează pe ideea de angajament pe termen lung, continuitate şi relevanţă strategică. Nu vorbim despre un investitor pe termen scurt sau o companie interesată de o prezenţă temporară în România, ci despre o companie care este prezentă pe piaţa românească de petrol şi gaze din amonte încă din 2011, care, de peste un deceniu, a realizat investiţii semnificative, a contribuit la menţinerea şi crearea de locuri de muncă şi a susţinut în mod concret obiectivul mai larg al securităţii energetice a României. Prezenţa sa în România s-a caracterizat prin consecvenţă, loialitate faţă de proiectele întreprinse şi disponibilitatea de a investi în termeni reali chiar şi în contexte dificile, marcate de incertitudine.
Încă de la început, compania a funcţionat cu o viziune pe termen lung. Numai în primul său proiect de explorare (Rhapsody -n.r.), a investit aproximativ 250 de milioane de dolari, sumă care reflectă nu numai amploarea angajamentului său financiar, ci şi seriozitatea implicării sale. Aceste investiţii nu au fost de natură teoretică sau speculativă, ci au reprezentat un efort operaţional concret, o contribuţie reală la economia românească şi o dovadă clară a intenţiei de a asigura continuitatea activităţilor energetice importante din punct de vedere strategic, chiar şi în absenţa unor rezultate solide (având în vedere că primul proiect, în ciuda investiţiei iniţiale, nu a progresat).
În total, investiţiile companiei au ajuns în prezent la aproximativ 880 de milioane de dolari. Acest nivel de expunere financiară evidenţiază profunzimea implicării sale şi măsura în care şi-a asumat deja riscuri semnificative, atât din punct de vedere financiar, cât şi operaţional.
În acelaşi timp, proiectul de explorare EX-30 Trident se află încă într-o etapă în care fezabilitatea sa nu a fost confirmată definitiv. Cu alte cuvinte, în ciuda resurselor foarte semnificative deja investite, proiectul necesită încă lucrări suplimentare, evaluări suplimentare şi capital suplimentar pentru a putea avansa cu implementarea. Se estimează că vor fi necesare investiţii suplimentare de peste 150 de milioane de dolari pentru finalizarea lucrărilor de explorare şi evaluare (reiterăm că finalizarea explorării nu garantează descoperirea efectivă a rezervelor comerciale de gaze). Dacă rezervele de gaze sunt confirmate, vor fi necesare investiţii suplimentare de milioane de dolari pentru dezvoltarea câmpului.
Cu toate acestea, importanţa acestui demers depăşeşte sfera strict comercială. Dacă proiectul se dovedeşte fezabil şi poate continua, impactul său va depăşi interesul imediat al companiei şi va avea relevanţă directă pentru interesul naţional. Un astfel de proiect ar asigura continuitatea într-un sector critic de aprovizionare cu gaze şi ar contribui în mod semnificativ la securitatea energetică a României pentru următorii 30 de ani.
În ciuda tuturor acestor provocări, compania nu s-a retras din proiect. Dimpotrivă, la sfârşitul lunii septembrie, a început procesul de mobilizare a echipamentelor şi serviciilor necesare pentru finalizarea activităţilor de explorare, demonstrând încă o dată că abordarea sa era una de continuitate, nu de retragere. În colaborare cu contractanţii şi partenerii contractuali, s-a angajat o investiţie suplimentară de 30 de milioane de dolari, iar operaţiunile de foraj au fost programate pentru februarie 2026. Acesta a fost un pas concret şi substanţial, care a demonstrat că proiectul nu se afla doar la nivelul discuţiilor teoretice d e sau al intenţiilor declarative, ci avansa efectiv, prin angajamente financiare şi operaţionale reale, către etapa de execuţie.
Punctul de cotitură a venit odată cu impunerea sancţiunilor internaţionale de către Statele Unite (OFAC) şi Regatul Unit (OFSI). Impactul acestor sancţiuni a fost imediat şi profund, nu numai prin presiunea juridică şi comercială pe care au generat-o, ci şi prin climatul de incertitudine pe care l-au creat. Părţile implicate s-au confruntat cu o situaţie în care derularea practică a proiectului a devenit neclară, iar lipsa de previzibilitate a afectat în mod direct încrederea operaţională necesară pentru a continua. În acest context, partenerii contractuali cheie aflaţi în etapa finală de dezvoltare s-au retras din contract. Această retragere nu s-a datorat lipsei de angajament, pregătire sau rea voinţă din partea companiei, ci unui context extern care a făcut continuarea proiectului considerabil mai complexă, dar nu imposibilă.
Chiar şi în aceste circumstanţe, Lukoil Overseas nu a abandonat proiectul. Dimpotrivă, a continuat să acţioneze în mod responsabil şi să suporte costurile menţinerii acestuia într-un context deosebit de dificil, chiar dacă se confruntă în continuare cu un mediu ostil şi cu o presiune semnificativă. Compania şi-a păstrat personalul şi resursele, a continuat să plătească salariile şi a căutat în mod activ forme alternative de cooperare şi soluţii viabile pentru a permite continuarea proiectului.
Într-un context în care independenţa energetică, rezilienţa şi stabilitatea aprovizionării pe termen lung au devenit obiective esenţiale, continuarea unui astfel de proiect nu este doar o miză corporativă, ci una direct legată de interesele economice şi strategice ale statului român.
Prin urmare, avem de-a face cu o companie care a demonstrat deja loialitate, seriozitate şi angajament pe termen lung prin investiţii substanţiale, implicare operaţională constantă într-un context fără precedent şi crearea şi menţinerea constantă a locurilor de muncă pentru cetăţenii români. Ea a rămas prezentă chiar şi atunci când proiectul a devenit mai dificil, mai incert şi mai costisitor de susţinut. Obiectivul companiei nu a fost niciodată să se retragă, ci să continue. Toate eforturile sale au vizat menţinerea proiectului în viaţă, protejarea valorii deja create, conservarea muncii şi a investiţiilor deja realizate şi menţinerea posibilităţii ca această iniţiativă strategică să genereze în cele din urmă beneficii pe termen lung pentru economia şi securitatea energetică a României”.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro













