România nu este doar în recesiune tehnică, este într-o criză economică structurală. Consecinţele crizei economice au efect de contagiune în criza socială şi politică. 80% dintre români percep asta şi declară că direcţia în care se îndreaptă România este una greşită. Percep ceea ce se vede şi în realitate – politicile publice nu asigură echitate şi justiţie socială, măsurile de austeritate sunt în povara majorităţii românilor cu venituri mici şi medii. Fundamentarea, secvenţialitatea, gradualitatea măsurilor şi implementarea lor este greşită.

România se află într-o criză socială profundă. Acutizarea unor probleme sociale structurale se manifestă din cauza crizei economice profunde în care a intrat România. De la criză bugetară rezolvabilă, prin pachetul de austeritate prost gândit şi greşit implementat – s-a ajuns la o criză economică comparabilă cu cea din pandemie şi chiar criza din 2009-2011. Aşezarea, din nou, a poverii măsurilor de ajustare fiscal-bugetară pe 95% din populaţia României – cea cu venituri reduse şi aflată în clasa de mijloc – a condus la destructurarea plasei de siguranţă socială ţesută în ultimii ani, la polarizare economică şi socială accentuată şi la explozia riscului de sărăcie şi excluziune socială.

Pachetul de măsuri prost fundamentat a condus deja la cea mai dramatică scădere a puterii de cumpărare a salariilor din ultimii 15 ani şi a pensiilor din ultimii 25 de ani. Şi mai grav, 54.000 de salariaţi au dispărut din mai până în prezent, ilustrând eliminarea celui mai bun instrument de protecţie socială activă – pierderea locului de muncă.  

Astăzi analizez evoluţia principalilor indicatori relevanţi pentru starea socială a României. Scăderea efectivului salariaţilor, reducerea ratei ocupării şi accelerarea şomajului în rândul tinerilor, puternica polarizare a veniturilor din salarii şi pensii şi reducerea puternică a puterii de cumpărare a acestora sunt semne evidente ale unei crize sociale ce riscă să se adâncească. Semnale ce indică o accentuare a sărăciei şi excluziunii sociale şi a deprivării materiale.

1. Salariaţi, locuri de muncă. Efectivul salariaţilor a scăzut cu 54.000 în perioada mai 2025-ianuarie 2026. Conform datelor oficiale publicate de Institutul Naţional de Statistică, în perioada descrisă mai sus, efectivul salariaţilor în România a scăzut de la 5.175.900 persoane în mai 2025 la 5.121.900 persoane în ianuarie 2026. (Infografic 1) În fiecare săptămână câte o companie anunţă că închide sau restrânge afacerea şi dă oameni afară. Nu a stat şi nu stă nimeni de vorbă cu ei, sunt prea puţine măsuri luate pentru păstrarea/creşterea investiţiilor şi menţinerea locurilor de muncă. Structural este faptul că 79% din concedieri (42.400 persoane) sunt din industrie. (Tabel 1)

Infografic 1

Tabel 1

Iată câteva exemple de concedieri şi suspendări de activitate în România în perioada mai 2025 – martie 2026, date publice: Haier Tech (producţie electrocasnice (frigidere), Prahova, 519 concedieri; Adient Automotive (producţie scaune auto), Prahova, 1.010 concedieri; Aptiv (componente electronice auto / cablaje), Arad (Ineu), 900 concedieri; Leoni Wiring Systems (cablaje auto), Arad / Bihor, 700 concedieri; Aumovio (fosta divizie Continental Automotive) (sisteme electronice pentru industria auto), Iaşi / Sibiu / Timiş, 641 concedieri; ArcelorMittal Hunedoara (siderurgie / producţie oţel), Hunedoara, 477 concedieri; Automobile Dacia (auto), Argeş (Mioveni), 1.200 concedieri / reducere personal; JTEKT România (producţie rulmenţi pentru industria auto), Teleorman (Alexandria), 820 concedieri; Complexul Energetic Oltenia (producţie energie), Gorj / Dolj, 1.800 concedieri; Forvia-Hella (cercetare şi dezvoltare sisteme electronice auto), Iaşi, 79 concedieri; Fabrică componente auto Oradea, Bihor, 120 concedieri; Liberty Galaţi (Sidex) (siderurgie / producţie oţel), Galaţi, 3.000 angajaţi în şomaj tehnic; Azomureş (producţie îngrăşăminte chimice), Mureş, 600 angajaţi în şomaj tehnic; Contractori industriali Azomureş (servicii industriale / mentenanţă / logistică), Mureş, 1.500 locuri de muncă afectate indirect. Deci un total impact estimat doar din aceste exemple de 13.366 salariaţi concediaţi.

2. Ocupare şi şomaj. Rata ocupării (15-64 ani) a scăzut în anul 2025 la 63%, fiind mai mică cu 0,8 puncte procentuale faţă de anul anterior, conform datelor oficiale INS.  Şomajul în rândul tinerilor s-a accelerat.

În ultimele două trimestre din anul 2025, rata ocupării a scăzut abrupt, de la 63,4% în Q3 2025 (cu 0,1 pp mai mare decât trimestrul anterior) la 62,6% în Q4 2025. Din Infograficul 2 se poate observa evoluţia ratei ocupării (15-74 ani), pe grupe de vărstă în perioada 2017-2025.

Infografic 2

Cea mai mare problemă din perspectiva ocupării se regăseşte în rândul tinerilor (15-24 ani). De altfel, analiza evoluţiei ratei şomajului în rândul tinerilor relevă o înrăutăţire abruptă, de la 22,9% în Q2 2025 la 29,4% în Q4 2025. Un simptom structural, având în vedere că incidenţa şomajului de lungă durată în rândul tinerilor a variat între 42 şi 55% în ultimii ani. Putem spune că, într-o mare măsură, analog situaţiei din pandemie şi a crizei financiare, tinerii suportă povara crizei economice şi sociale în care se află România.

3. Polarizarea economică şi socială accentuată. Măsurile inechitabile au făcut ca povara cea mai mare să fie pusă pe românii cu venituri mici şi cei din clasa mijlocie. Conform Eurostat, în anul 2025, România a avut cel mai mic venit disponibil mediu net din UE (8748 euro anual, 729 euro lunar) şi cel mai mic venit disponibil median net din UE (8187 euro anual, 682 euro lunar) (echivalate în funcţie de mărimea şi structura gospodăriei).

Interesant, puternica polarizare a veniturilor salariale se vede şi din structura acestora, România înregistrând o bază mare a salariaţilor cu venituri mici. Actualizarea datelor INS privind repartizarea salariaţilor cu program complet în funcţie de veniturile nete indică faptul că 63% dintre salariaţii români cu program complet au venituri nete sub 1000 euro şi 92% din total au venituri nete mai mici de 2000 euro net lunar. Estimarea arată un venit net median la nivelul salariaţilor cu program complet de 830 euro, adică 4233 lei lunar (Infografic 3).

Infografic 3

Şi la structura veniturilor tip pensie de asigurări sociale de stat se observă o polarizare accentuată, cu o bază mare a pensiilor mici. Iată de exemplu, ultimele date oficiale publicate de Casa Naţională de Pensii arată că pensia medie în sistem este de 2782 lei. Peste un sfert dintre pensionari (27%, 1.263.816 persoane) au pensii mai mici de 1500 lei lunar şi peste jumătate dintre pensionari (52%, 2.418.771 persoane) au pensii mai mici de 2500 lei lunar (Infografic 4).

Infografic 4

4. Sărăcie, excluziune socială şi deprivare materială severă. Consiliul Fiscal arată că ”ajustarea fiscală are un caracter regresiv, care a afectat mai ales cetăţenii cu venituri foarte mici”. Conform ultimelor date oficiale Eurostat, pentru anul 2025, 5.169.000 români trăiesc în risc de sărăcie şi excluziune socială, din care 3.148.000 în zona rurală (conform datelor Eurostat pentru anul 2025). Ponderea angajaţilor care trăiesc în risc de sărăcie este în România de 10,8% din total, pe locul 4 după Luxemburg, Bulgaria şi Spania, conform ultimelor date Eurostat pentru anul 2025. 3.160.000 români trăiesc în deprivare materială şi socială severă. 758.000 dintre aceştia sunt copii, cu vârsta mai mică de 18 ani.

5. Puterea de cumpărare. Asistăm la cea mai puternică cădere a puterii de cumpărare a salariilor din ultimii 15 ani. Sunt 8 luni de scădere consecutivă a puterii de cumpărare a salariilor. În industrie şi Construcţii, puterea de cumpărare a scăzut cu 6%. Ultimele date oficiale INS indică cea mai mare scădere a puterii de cumpărare – în perioada mai 2025 – februarie 2026: în Învăţământ există o cădere record a puterii de cumpărare minus 14%, în Administraţie minus 14% iar în Sănătate minus 10% (Infografic 5).

Infografic 5

În ultima perioadă, datele statistice oficiale indică cea mai abruptă reducere a puterii de cumpărare a pensiilor din ultimii 25 de ani (Infografic 6).  

Infografic 6

În concluzie, destructurarea plasei de siguranţă socială din ultima perioadă aruncă România într-o criză socială, suprapusă crizei economice. Fragmentarea societăţii şi polarizarea economică şi socială sunt premise ale creşterii incertitudinii la nivel economic şi politic.

Ceea ce trăim astăzi este un efect al unei abordări reducţioniste asupra economiei. Obiectivul final al oricărui set de politici publice trebuie să fie bunăstarea cetăţenilor. Reconstruirea unei plase de siguranţă socială care să demonstreze echitate este singura şansă pe termen mediu şi lung pentru România.