Nu ştiu dacă aţi observat, dar eu am văzut în jurul meu în ultimul timp, tot mai des, cum bunicii, unchii, mătuşile, părinţii, neamurile dau nepoţilor, copiilor, de ziua lor, de Crăciun, de Paşte, de Revelion, de fiecare dată când îi văd, euro, ca să aibă, cum se spune la noi. Dolari mai puţin, dar şi dolari.

În tradiţia noastră (nu ştiu cum este la alte popoare) se dau bani copiilor, nepoţilor, celor mai mici, dar în ultimul timp ce am observat este că banii sunt mai mult euro, şi mai puţin lei.

Pare că euro este perceput acum ca un activ mult mai solid, mai apreciat decât leii şi că este un activ instinctiv mai tezaurizabil decât leii.

Leii se cheltuiesc mult mai repede, în schimb euro cash, în bancnote, se pun şi se ţin mai mult deoparte, fie în speranţa creşterii valorii (una dintre întrebările cel mai des auzite este: în ce să ţin banii, în lei, sau în euro?), fie pentru vremuri mai grele, de criză, fie pentru a fi folosiţi în străinătate, în excursii, în achiziţiile de produse şi servicii din afară.

Cursul valutar al euro/leu a fost incredibil de stabil în ultimul deceniu, ceea ce a contribuit la o anumită percepţie pozitivă despre evoluţia economică a României, despre creşterea puterii de cumpărare, despre o anumită stabilitate economică şi chiar politică.

Stabilitatea cursului valutar leu/euro este primul obiectiv pe care îl are şi îl apără Banca Naţională, fiind chiar un obiectiv personal al guvernatorului Mugur Isărescu.

Atât la începutul perioadei de Covid, apoi la începutul războiului din Ucraina, când Rusia a atacat Kievul în februarie 2022, şi mai ales în mai 2025, după primul tur al alegerilor prezidenţiale, când a ieşit detaşat George Simion, cu o altă retorică, BNR a intervenit imediat cu toată forţa şi cu toate resursele valutare deţinute pentru a asigura stabilitatea cursului valutar şi a nu permite niciun derapaj.

În luna mai, în primele zile după rezultatul năucitor din primul tur al alegerilor prezidenţiale, Banca Naţională a vândut peste 8 miliarde de euro din rezerva valutară pentru a controla creşterea cursului cu 2-3 procente şi a nu permite o creştere mai mare pe care o aştepta piaţa financiară şi chiar publicul, având în vedere ce se anunţa că va urma.

În mai, cei care au intrat în criză şi şi-au schimbat leii în euro au fost mai degrabă românii, atât persoanele de retail, cât mai ales românii cu bani, de frică că ar putea să urmeze o criză prin venirea la putere a lui George Simion şi AUR. 

Dar rezultatul votului din turul doi, cu victoria lui Nicuşor Dan, adică a polului pro-european, a liniştit piaţa, cursul valutar s-a stabilizat, iar BNR cumpără acum euro pentru a nu lăsa să scadă cursul sub 5 lei/euro.

Rezerva internaţională a BNR, în valută şi în aur, a ajuns la finalul lunii noiembrie la un maxim istoric.

Totuşi, la nivel de rând, euro este perceput ca un cadou şi un activ mai bun de tezaurizat, de ţinut acasă, decât leii.

În ochii copiilor, nepoţilor, neamurilor, euro dă mai bine la un cadou decât leii.

Dar dincolo de acest lucru, mi se pare că celebra expresie Ce fac românii când nu au bani? Schimbă dolarii sau euro pe care îi au! este extrem de actuală.

Nu ştiu cum este percepţia generală, dacă 2025 a fost un an chiar atât de prost, despre cum credem sau despre cum am vorbit, dar totuşi am ajuns la liman, închidem anul cu bine, fără nicio criză politică, financiară, socială, iar bunicii, părinţii au scos de prin dulapuri, rufe, euro, să le dea copiilor/nepoţilor, ca să aibă şi ei acolo, ceva.

Să fim sănătoşi şi să ne revedem cu bine în 2026, când sperăm să fie un an mai bun!

La mulţi ani!