Fenomenul este alimentat de nostalgia pentru anii 2000, de reacţia la cultura „wellness” şi de dorinţa unor tineri de a afişa o formă de rebeliune. Specialiştii avertizează însă că revenirea ţigării ca accesoriu cultural nu înseamnă că riscurile sale s-au schimbat: tutunul provoacă peste şapte milioane de decese anual la nivel mondial.

Ţigara, cândva unul dintre cele mai puternice simboluri ale cinematografiei şi modei, părea să fi dispărut treptat din cultura mainstream după ani de campanii antifumat. În 2026, însă, imaginea fumătorului revine într-un mod surprinzător în fotografii de modă, pe Instagram, în videoclipuri şi în postările unor vedete.

Financial Times descrie fenomenul drept o revenire a ţigărilor „în stil”, după o perioadă în care riscurile medicale şi campaniile de sănătate publică le transformaseră într-un obicei tot mai greu de asociat cu glamourul.

Nu este singura publicaţie care observă schimbarea. Washington Post scria în iulie că vedete precum Dua Lipa, Gracie Abrams, Kylie Jenner sau Hailey Bieber au fost fotografiate recent fumând, în timp ce pe reţelele sociale circulă tot mai multe imagini şi montaje care reiau estetica ţigării din filmele şi fotografiile altor generaţii.

„Cigfluencerii” şi ţigara ca accesoriu

Unul dintre exemplele fenomenului este contul de Instagram „Cigfluencers”, creat în 2021 de Jared Oviatt. Contul, care a depăşit 100.000 de urmăritori, publică imagini cu celebrităţi şi personaje din cultura pop fumând.

Fenomenul a ajuns inclusiv în literatura ştiinţifică. În iulie 2026, revista Tobacco Control a publicat un articol intitulat „Cigfluencers: how celebrities and influencers are glamourising smoking again”, cercetătorii atrăgând atenţia asupra modului în care imaginile cu vedete pot contribui la normalizarea fumatului.

Sarah Milov, istoric social şi autoarea volumului The Cigarette: A Political History, spune că o parte din atracţie vine tocmai din imaginea neglijentă şi indiferentă pe care o poate transmite ţigara.

Tendinţa se suprapune peste revenirea esteticii „indie sleaze” şi a modei anilor 2000, perioadă în care ţigara apărea mult mai frecvent în fotografii cu vedete şi în cultura cluburilor.

Rebeliune împotriva obsesiei pentru „wellness”

Există însă şi o explicaţie mai largă.

Jared Oviatt leagă fenomenul de aşa-numita „little-treat culture” – obiceiul de a-ţi oferi mici recompense accesibile într-o perioadă în care achiziţiile importante sunt tot mai greu de justificat.

Într-un mediu dominat de aplicaţii care măsoară somnul, numărul de paşi şi caloriile, de suplimente, diete, sală şi optimizarea permanentă a stilului de viaţă, ţigara poate deveni pentru unii tocmai opusul acestei filosofii: un gest deliberat nesănătos şi, prin urmare, perceput ca o mică rebeliune.

Financial Times notează şi atracţia pentru experienţele „analogice”, într-o generaţie care redescoperă aparatele foto pe film, vinilurile şi alte obiecte asociate cu perioadele de dinaintea dominaţiei smartphone-ului.

Scientific American constată aceeaşi schimbare culturală: scenele cu fumat au devenit mai vizibile, iar „cigfluencerii” sunt acum un fenomen recognoscibil. Publicaţia avertizează însă asupra unei diferenţe importante: deocamdată nu există suficiente date pentru a spune că această revenire culturală înseamnă automat şi că Generaţia Z fumează efectiv mai multe ţigări.

Imaginea se schimbă, riscurile rămân

Revenirea ţigării ca obiect „cool” intră în contradicţie directă cu datele medicale.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că tutunul provoacă peste şapte milioane de decese în fiecare an, dintre care peste 1,6 milioane sunt înregistrate în rândul persoanelor care nu fumează, dar sunt expuse fumului pasiv. Tutunul afectează aproape fiecare organ al organismului şi este asociat cu cancerul, bolile cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale şi bolile pulmonare.

Nici ideea de „fumător social” nu elimină riscurile. Date citate de Centrul american pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor arată că persoanele care fumează au, în medie, o speranţă de viaţă cu aproximativ zece ani mai mică decât nefumătorii. CDC notează şi că fumătorii care spun că aprind ţigări doar în contexte sociale pot avea valori ale tensiunii arteriale şi colesterolului similare fumătorilor obişnuiţi.

România, peste media europeană

Subiectul este relevant şi pentru România.

Cele mai recente estimări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii plasează prevalenţa consumului curent de tutun în România la aproximativ 30% din populaţia de cel puţin 15 ani în 2024, peste media de 24% a Regiunii Europene a OMS.

Datele Eurobarometrului privind atitudinea europenilor faţă de tutun arătau, la rândul lor, că 34% dintre români se declarau fumători activi, comparativ cu media UE de 24%. Doar Bulgaria, cu 37%, şi Grecia, cu 36%, înregistrau valori mai ridicate între statele comparate în acel set de date, alături de Croaţia, aflată la 35%.

Europa rămâne, de altfel, regiunea OMS în care reducerea consumului de tutun înaintează cel mai lent. În 2024 existau aproximativ 173 de milioane de utilizatori de tutun în regiune, iar OMS estimează că Europa ar putea continua să aibă cea mai ridicată prevalenţă a consumului de tutun la nivel mondial şi în 2030.