Această insistenţă întreţine, pe de o parte, un şah permanent la preşedinte, ale cărui mişcări sunt supravegheate cu grijă spre a se detecta orice posibil motiv de suspendare (de unde şi reticenţa inedită a lui Traian Băsescu de a intra în conflict deschis cu guvernul ori, la reuniunea NATO de la Chicago, cu ministrul Andrei Marga), iar pe de altă parte o efervescenţă legislativă şi procedurală canalizată exclusiv spre limitarea puterilor prezidenţiale şi a puterii tuturor instituţiilor susţinute de Băsescu şi PDL.

Ignorând complet nevoia de stabilitate politică în plină extindere a crizei din Europa, ba Dan Voiculescu de la PC, ba Radu Câmpeanu de la PNL încearcă să-l preseze pe premierul Victor Ponta să decidă acum suspendarea preşedintelui; gurul PSD Viorel Hrebenciuc propune decalarea prin OUG a alegerilor, care să aibă loc în octombrie; senatorul PSD Georgică Severin şi deputatul PNL Cornel Pieptea iniţiază o lege care facilitează demiterea preşedintelui prin referendum şi scoate deciziile Parlamentului de sub controlul CCR; fruntaşul PNL Dan Mihalache promite "corecţii" în activitatea DNA şi a ANI.

Pandantul ofensivei anti-prezidenţiale este ofensiva anti-PDL, cu o lege a votului uninominal majoritar într-un singur tur care a trecut de Cameră şi care depinde numai de semnătura aceluiaşi Traian Băsescu spre a căpăta efect la alegerile din toamnă.