De la lansarea Chat GPT (ie. noiembrie 2022), putem afirma cu certitudine că Inteligenţa Artficială (IA) acaparează piaţa locurilor de muncă pentru începători (poziţiile entry-level) din categoria “gulerelor albe”, adică tot ce implică muncă de birou: IT, creativitate şi altete.  Sincer, situaţia ar putea fi chiar mai dramatică decât pare.

Istoric, locurile de muncă pentru juniori (entry level) au reprezentat o scară sigură şi confortabilă (sau nu) către viaţa adultă. Acele stagii, primele posturi de analist, rolurile de copywriter junior, în care proaspeţii absolvenţi îndeplinesc sarcini pe care niciun senior nu vrea să le facă. Ştiţi, genul de locuri de muncă în care învăţaţi cum să trimiteţi e-mailuri care sună profesional, de ce Excel-ul se blochează mereu sau cum să contribuiţi şi să învăţaţi cu adevărat dintr-o întâlnire de afaceri. Acum, aceleaşi locuri de muncă sunt ţinte principale pentru GPT-urile noastre din ce în ce mai sofisticate. Companiile îşi dau seama că pot folosi Chat GPT şi alte modele de IA pentru a gestiona plictisitoare într-un mod ieftin, rapid şi fără a se plânge vreodată de echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală.

Începem să vedem companii care recunosc deschis că nu mai au nevoie de angajaţi juniori. De ce să plăteşti pentru efortul uman când o IA poate produce postări pe reţelele sociale sau coduri de nivel junior fără pauze de cafea şi fără cerinţe salariale? Şi acest lucru nu este doar o anecdotă: rata şomajului în rândul absolvenţilor recenţi de facultate a crescut alarmant la 6,6%, semnificativ mai mare decât media naţională. Este îngrozitor. Şi este un semnal clar că numărul joburile de junior ar putea să cadă definitiv.

Figura 1: Procentul absolvenţilor cu diplomă de licenţă din populaţia activă, la un an după absolvire (sursa: AI is wrecking an already fragile job market for college graduates. [online] The Wall Street Journal. Disponibil la: https://www.wsj.com/lifestyle/careers/ai-entry-level-jobs-graduates-b224d624 [Accesat la 29 iulie 2025])

Deci, ce înseamnă acest lucru pentru universităţi, instituţii prestigionase care promit să-i facă pe studenţi angajabili sau, cel puţin, le cer sume mari pentru a încerca acest lucru? Iată un feedback direct despre programul MBA de la Stanford: „Nu învăţăm nimic”.

Despre studiile de licenţă şi masterat

În primul rând, să vorbim despre studiile de licenţă. Dacă suntem sinceri, multe dintre aceste programe au funcţionat din inerţie timp de decenii, producând absolvenţi a căror abilitate cea mai avansată este gestionarea birocraţiei din campus. Acest lucru nu mai este suficient. Educaţia universitară are nevoie de o îmbunătăţire serioasă: analize de date mai aprofundate, fluenţă tehnologică, cunoştinţe serioase de AI şi cunoştinţe practice cu adevărat utile. Toate acestea nu ar mai trebui să fie exclusivităţi la nivel de masterat. Dacă absolviţi cu doar „competenţe soft” generice şi un vag sentiment de optimism, practic plătiţi taxe de şcolarizare sau pierdeţi timpul pentru a ajunge direct la irelevanţă economică.

Apoi, programele de masterat. În mod tradiţional, programele de masterat sunt cele în care studenţii cheltuiesc puţin mai mulţi bani şi puţin mai mult timp pentru a obţine versiuni puţin mai avansate ale ceea ce au învăţat deja în cadrul studiilor universitare de licenţă. Dar acest model incremental nu va supravieţui eficienţei nemiloase a IA.

Programele de masterat trebuie să înceteze să se mai prefacă că sunt doar versiuni puţin mai dificile ale studiilor universitare de licenţă şi să devină acceleratoare de creare de absolvenţi la nivelul senior. Datorita AI-ul stacheta este mai sus acum. Absolvenţii nu trebuie doar să dobândească viziune strategică şi abilităţile de luare a deciziilor, ci trebuie să fie fluenţi în arhitectura modelelor AI, tot ceea ce azi se numeşte “prompt engineering”, reglarea fină a sistemelor de IA pe date reale ale companiei, cunoştinţe de programare (ie. python), dar şi indicatori de performanţă ai afacerii.

Masteranzii ar trebui să se antreneze pe date reale ale companiilor, anonimizate, dar imperfecte, astfel încât să poată învăţa să facă distincţia între halucinaţiile algoritmice şi intuiţia operaţională. Ar trebui să efectueze teste comparative pe LLM-uri, să construiască micro-agenţi şi să transforme totul în recomandări de afaceri, în echipe interdisciplinare care includ specialişti în psihologie, ingineri şi designeri. Şcolile de afaceri ar trebui să semene mai mult cu laboratoare de produse AI şi mai puţin cu săli de seminar clasice, unde toată lumea aşteaptă rândul său să vorbească.

Fiecare student la masterat ar trebui să absolve cu cel puţin un proiect de consultanţă din lumea reală la activ, de preferinţă pentru o companie care nici măcar nu şi-a dat seama cât de defectuoasă era fluxul său de date până când au apărut studenţii. Viitorul programelor de masterat înseamnă o serie de sprinturi antreprenoriale, simulări VC şi urmărirea managerilor de produse AI. Masteranzii vor opera la intersecţia dintre cunoştinţele de domeniu şi gândirea multidisciplinară. Pentru că acolo se află valoarea şi, sincer, acolo roboţii (inclusiv IA-ul) încă se împiedică.

În loc de „concluzii”

Trebuie să înţelegem că simpla modificare a programelor existente nu va funcţiona. Universităţile trebuie să regândească întreaga idee de dezvoltare a competenţelor. Odată cu prăbuşirea scărilor tradiţionale ale carierei, se prăbuşeşte şi modul în care cultivăm viitorii lideri. Universităţile trebuie să intervină în această breşă şi să predea adaptabilitate autentică, strategii de învăţare pe tot parcursul vieţii şi modul de a se reinventa continuu din punct de vedere profesional. Mai jos este ceea ce propune Forumul Economic Mondial:

Figura 2: Competenţele esenţiale pentru 2023 (sursa: Forumul Economic Mondial, 2025. Raportul privind viitorul locurilor de muncă 2025. Geneva: Forumul Economic Mondial. Disponibil la: https://www.weforum.org/publications/the-future-of-jobs-report-2025/[Accesat la 29 iulie 2025].)

Este vorba despre formarea unor studenţi care pot gestiona incertitudinea, prospera în mijlocul haosului şi trece rapid de la o oportunitate emergentă la alta. Pe scurt, mentalitatea economiei gig, pe care universităţile o considerau anterior o notă secundară ciudată, devine acum oarecum mainstream şi esenţială.

Mai mult, vor apărea inevitabil noi categorii de locuri de muncă şi discipline. Se profilează o val de locuri de muncă care implică supravegherea şi gestionarea AI în sine: auditori AI, specialişti în etica algoritmilor AI, integratori AI şi aşa mai departe. Cineva, undeva, trebuie să fie pregătit să depaneze roboţii atunci când aceştia devin rebeli (sau cel puţin când rezultatele lor devin ciudate). Universităţile ar putea şi ar trebui să conducă în acest domeniu, dar trebuie să se elibereze de lentoarea birocratică. Instituţiile care refuză să se adapteze riscă să devină irelevante; imaginaţi-vă că încă se predă codul Morse când toată lumea are smartphone-uri şi asistenţi personali (ie. GPTs)

Ignorarea acestor tendinţe sau reacţia prea lentă riscă să transforme universităţile în stereotipurile de dinozauri descrise de criticii lor cei mai duri. Inerţia renumită a industriei învăţământului superior nu mai poate fi un lux. Este un risc existenţial real, nu doar pentru universităţi, ci şi pentru milioanele de tineri absolvenţi care se bazează pe ele pentru a face faţă schimbărilor seismice ale economiei.

Pe scurt, IA este deja aici: comandă cafea, răspunde la e-mailuri şi face tot ceea ce făceau angajaţii juniori, dar mai repede şi mai ieftin. Universităţile pot fie să se adapteze rapid şi inteligent la această nouă realitate, fie să privească cum se erodează terenul de sub picioarele lor. Miza nu este doar academică, ci existenţială.

Bibliografie selectivă:

Ellis, L. and Bindley, K., 2025. AI is wrecking an already fragile job market for college graduates. The Wall Street Journal, 28 July. Available at: https://www.wsj.com/lifestyle/careers/ai-entry-level-jobs-graduates-b224d624 [Accessed 29 July 2025].

Ethier, M., 2025. ‘We’re not learning anything’: Stanford GSB students sound the alarm over academics. Poets & Quants, 23 July. Available at: https://poetsandquants.com/2025/07/23/were-not-learning-anything-stanford-gsb-students-sound-the-alarm-over-academics/ [Accessed 29 July 2025].

Jobs for the Future, 2025. AI and entry-level employment: Emerging crisis or growing pains? LinkedIn, 21 July. Available at: https://www.linkedin.com/pulse/ai-entry-level-employment-emerging-crisis-growing-zf5bc [Accessed 29 July 2025].

Sinofsky, S., 2025. [@stevesi] AI is rapidly eliminating entry-level jobs. What happens when there’s no apprentice phase anymore? [X post]. 29 May. Available at: https://x.com/stevesi/status/1948850787188355156 [Accessed 29 July 2025].

VandeHei, J. and Allen, M., 2025. AI jobs danger: Sleepwalking into a white-collar bloodbath. Axios, 28 May. Available at: https://www.axios.com/2025/05/28/ai-jobs-white-collar-unemployment-anthropic [Accessed 29 July 2025].

The Economist, 2025. Why today’s graduates are screwed. The Economist, 16 June. Available at: https://www.economist.com/finance-and-economics/2025/06/16/why-todays-graduates-are-screwed?giftId=dfb5e4ea-90a6-488d-b150-78d04e9d4f39 [Accessed 29 July 2025].

Sorin Anagnoste este Conferenţiar Univ. Dr. şi Prodecan al Facultăţii Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine (FABIZ) din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE).