Ceea ce se întâmplă în întreaga lume în prezent are cauze multiple şi multe dintre aceste cauze nu sunt noi. Una dintre acestea s-ar putea numi eufemistic „traiul pe datorie”. Într-un limbaj rural, acest termen poate fi uşor tradus şi asimilat cu „traiul pe caiet”, expresie atât de mult frecventată în lumea satelor din ţara noastră. Marea majoritate a ţărilor lumii, începând cu ţările dezvoltate cum ar fi SUA, Japonia, Marea Britanie, Franţa şi altele, trăiesc pe datorie de mulţi ani. Există însă o diferenţa între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare sau ţările cu economii emergente.

Primul grup de ţări are încă o capacitate mai mare de a rambursa/reînnoi datoriile contractate pe plan extern la termenele contractuale datorită PIB-urilor (Produsul Intern Brut) şi rezervelor internaţionale mult superioare unei ţări ca România. Mai mult, unele dintre aceste ţări fac parte din uniuni monetare cum este cazul celor din zona EURO, care zonă are în spate o puternică bancă centrală şi anume Banca Centrală Europeană (BCE). Până în ultimii ani, aceste ţări au beneficiat de stabilitate politica relativ bună, deşi lucrurile s-au deteriorat semnificativ după ianuarie 2025 când noua Administraţie americană a preluat controlul.

Se poate spune că haosul geo-politic, războaiele din Ucraina (agresiune a Federaţiei Ruse începută încă din februarie 2022 şi fără previziuni certe de încheiere, deşi este mediată de SUA) şi Iran (2026) şi inflaţia persistentă au condus la creştere gradului de nemulţumire a populaţiilor din ţările respective. De asemenea, preţul petrolului a crescut evident mai mult după începerea ostilităţilor în Iran, dar trebuie menţionat că Europa a început să simtă efectul după 2022 când petrolul şi gazele ruseşti nu au mai fost acceptate. În schimb s-a importat această marfă la un cost dublu din surse americane, norvegiene şi altele. Acest lucru a dus la majorarea preţurilor de la staţiile de benzină si la o inflaţie generala/persistentă, spre nemulţumirea populaţiei.

Aceste nemulţumiri sunt evident semne ale politicilor utilizate ani de-a rândul de unele ţări dezvoltate de a trai pe datorie. Atunci când se încearcă punerea în ordine a situaţiei finanţelor publice, demonstraţiile şi protestele sunt inevitabile. Sunt multe situaţii în care aveam de-a face cu adevărate “paralizii politice” în care politicienii nu au curajul sau, pur şi simplu, nu pot să introducă măsuri de austeritate financiară sau bugetară ştiind foarte bine care vor fi consecinţele sociale ale unor astfel de măsuri. Unele dintre aceste convulsii, de obicei paşnice, au început în ultima vreme să ia chiar şi forme violente. Cazul Franţei, unde demonstraţiile studenţilor nemulţumiţi iniţial de condiţiile de educaţie, au degenerat în jefuiri de magazine, incendieri de maşini etc., este cel mai ilustrativ din acest punct de vedere.

În afara acestor forme de exprimare ale nemulţumirilor populaţiei, analiştii de pe pieţele financiare mai au adiţional şi alte instrumente cum ar fi evoluţia cursurilor de schimb sau creşterea dobânzilor practicate de băncile centrale sau de băncile comerciale. Şi în această privinţă avem exemple care cu câţiva ani în urma erau de neconceput. Imixtiunile Administraţiei SUA în conducerea politicii monetare a Sistemului Federal de Rezerve (Fed) până în mai 2026, când mandatul lui J. Powell a încetat, sunt bine cunoscute de public.

     Demonstraţii de stradă în Franţa & Cursul Leului faţă de EURO (2016 - Oct. 2026)

Sursa: CNBC din 19 octombrie 2026; Grafic întocmit cu date BNR - Baza de date interactivă. 

Pe acest fundal de tensiuni sociale fără precedent au început să câştige teren partidele populiste sau chiar de extremă dreapta. Finanţele multor economii dezvoltate sunt sub un stres deosebit de acut pe care politicienii încercă să-l domolească prin datorii din ce în ce mai mari, atât ca sume absolute, cât şi ca indicatori macro-economici consideraţi până de curând ca fiind nesustenabili şi deosebit de riscanţi. Cazurile a două mari puteri economice din Europa Occidentală prezentate prin cifrele de sinteză de mai jos sunt mai mult decât elocvente.

Indicatori cheie ai Franţei şi Marii Britanii (UK)

Nota: Pentru UK datele se referă la anul fiscal aprilie 2025 - martie 2026;

Sursa: Office for Buget Responsability pentru UK şi M. Khan – Is ECB on brink of bailing embattled France - The Times din 24 octombrie 2026 pentru Franţa.

Pentru ţările cu economii mai puţin dezvoltate, riscul de incapacitate de plată este însă mult mai evident, iar consecinţele/semnele unei asemenea stări de lucruri nu sunt dificil de imaginat (re-eşalonări, dobânzi mai mari, rating-urilor de ţară de nivel scăzut, nemulţumiri ale populaţiei care mai nou a început să se manifeste de asemenea prin convulsii sociale, lupte de stradă sfârşite cu numeroase arestări şi/sau râniri ale organelor de ordine şi altele).

Autorii acestui scurt demers au semnalat în mai multe articole riscurile acumulărilor de datorii externe şi a traiului pe datorie, mai ales în cazul României, încă din septembrie 2018. Atunci am menţionat creşterea rapidă a datoriei externe în paralel cu datoria internă ca fiind îngrijorătoare, dar nivel actual al acestui indicator macro-economic, conform cifrelor publicate de BNR în septembrie 2026, este alarmant de mare comparativ cu anii anteriori. Trebuie notat că în acest interval de timp relativ scurt (2018 - 2026), au fost ani în care nivelul datoriei externe a crescut cu aproape 20%. Nivelul cel mai înalt comparativ cu anii precedenţi a fost înregistrat în 2020 şi 2024 de 19,6%, urmat de 19,2% în 2023. La o analiză atentă şi mai detaliată a cauzelor se pot identifica unele explicaţii pentru aceste situaţii. O cauză obiectivă a fost cea legată de criza de proporţii biblice provocată de pandemia de COVID-19 începută în martie 2020. A urmat apoi “operaţiunea specială” cum a fost denumită eufemistic agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei. Acest război a condus la milioanele de refugiaţi care au intrat în ţară noastră din Ucraina (ca şi în Polonia, Ungaria şi Republica Moldova, de altfel), cu toate costurile asociate, inflaţie, preţurile la energie şi altele.

                       România - Evoluţia datoriei externe, 1989 - 2026 (miliarde)

*pentru 2026 s-au folosit ultimele date disponibile.

Sursa: A. Tănase şi M. Rădoi, Finanţe şi Chestiuni Monetare Actuale (vol. I şi II), 2021-2023 şi BNR.

Pe plan intern, unde autorităţile române pot şi ar trebui să controleze situaţia, este de notat nivel scăzut al producţiei locale la multe produse pentru care România are într-adevăr un potenţial ridicat. Acest lucru a condus la deficite ale balanţei comerciale fără precedent (EUR 32,3 miliarde în 2025). Controlul gradului de îndatorare (la intern, dar mai ales la extern) trebuie exercitat strict.

România a continuat să împrumute în ultimii opt ani bazat pe programe care nu erau adecvate, nu erau canalizate în mod corect şi/sau care au fost abandonate în mod frecvent odată cu desele schimbări de guverne. În ciuda unui nivel bun al rezervelor internaţionale (EUR 64,8 miliarde la sfârşitul anului 2025, dar în scădere la EUR 60,1 miliarde la 30 septembrie 2026) şi a unor deţineri bune de rezerve de aur (103,6 tone în valoare de EUR 12,3 miliarde la aceeaşi perioadă, la preţurile curente), ţara a plătit dobânzi mai mari comparativ cu alte ţări din regiune.

O altă problemă fundamentală a fost că fondurile împrumutate din străinătate erau direcţionate mai degrabă către consum şi nu către investiţii. În prezent, datoria externă a României a depăşit nivelul de 60% din PIB-ul său, nivel considerat ridicat după analizele făcute de organizaţiile financiare internaţionale şi agenţiile de rating internaţional. Emigrarea forţei de muncă a tinerilor români (circa 5 milioane au părăsit România după Decembrie 1989, dintre care cei mai mulţi în ultimii 10 ani) a dat o lovitură puternică potenţialului economic al ţării. Populaţia României a scăzut de la 23,2 mln la 1 iulie 1990 la 19 mln de rezidenţi la 1 ianuarie 2026, după datele publicate de INS. La toate acestea s-a adăugat “paralizia politică” a unui Guvern interimar de la 5 mai până la 20 octombrie 2026.

Mai mult, deficitul bugetului de stat consolidat a fost deosebit de ridicat în 2024 (9% din PIB) şi 2025. Acesta a fost mult mai mare decât nivel negociat cu UE pentru anii respectivi, în principal datorită unor cheltuieli în creştere şi unei colectări relativ slabe a veniturilor. Nu există disciplină financiară, iar sectorul financiar al ţării trebuie pus în ordine. Din păcate, legea bugetului este încălcată în multe cazuri. Toate acestea sunt nesustenabile pe termen scurt şi mediu. Fără o creştere economică bazată pe producţie şi servicii şi nu în mod singular doar pe consum finanţat prin datorie externă (cum a fost cazul de până acum), cel mai probabil România va continua să se împrumute atât la intern cât şi la extern, iar cursul de schimb al Leului va continua probabil trendul de depreciere (semn clar al traiului pe datorie) din ultimele luni ale anului 2026. In acest context, cursul de schimb al Leului (cel mai bun şi cel mai sensibil indicator al sănătăţii unei economii, (de facto preţul preţurilor cum l-a denumit Academicianul C. Kiriţescu) sau al unui sistem politic) a ajuns deja la 5,40 Lei/EUR (depreciere de circa 8% faţă de începutul anului curent) si pericolul deprecierii persistă. Prezentul Guvern, recent investit de Parlament, Ministerul Finanţelor şi BNR trebuie să controleze deficitele interne şi externe, care sunt semne clare ale traiului pe datorie practicat în ultimele trei decenii.

Dacă acest lucru se va întâmpla în 2027 (în vremurile deosebit de tulburi şi de neclare care guvernează ordinea mondială începând cu 20 ianuarie 2025) rămâne de văzut. Semnele de avertizare date de indicatorii macro-economici şi de pieţele internaţionale nu trebuie ignorate.