Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a murit la vârsta de 95 de ani. Ion Iliescu a fost preşedinte între 1990 şi 1996, dar şi între 2000 şi 2004.

Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Olteniţa, judeţul Călăraşi. Tatăl său, un ilegalist comunist, a influenţat profund orientarea ideologică a tânărului Iliescu. Student eminent, a urmat Institutul Politehnic din Bucureşti, iar apoi a fost trimis la studii la Moscova, la Institutul Energetic, în perioada stalinistă – o etapă ce avea să îi modeleze atât convingerile, cât şi reţeaua de relaţii politice.

După revenirea în ţară, Iliescu a deţinut diverse funcţii în Uniunea Tineretului Comunist (UTC) şi în aparatul de stat, ajungând în anii ’70 ministru al Tineretului. Relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu s-a deteriorat în timp, iar în anii ’80, Iliescu a fost marginalizat, fiind numit în funcţii administrative periferice (precum preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş).

Momentul-cheie al carierei lui Ion Iliescu a venit în decembrie 1989. După căderea lui Ceauşescu, Iliescu a apărut ca lider al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN), organism care a preluat puterea de stat. A fost acuzat, încă de atunci, că a deturnat Revoluţia în favoarea unei tranziţii controlate, păstrând elemente ale vechii nomenclaturi sub o formă democratică.

Ion Iliescu a fost ales preşedinte în 1990, apoi reales în 1992 şi 2000. În timpul mandatelor sale, România a cunoscut o tranziţie lentă şi adesea haotică spre economia de piaţă şi democraţie. Evenimentele din iunie 1990, când minerii au fost chemaţi în Bucureşti pentru a înăbuşi manifestaţiile din Piaţa Universităţii, au pătat grav imaginea preşedintelui, care a fost acuzat de abuz de putere şi de favorizarea violenţei.

Pe plan extern, însă, Iliescu a jucat un rol important în orientarea României către Vest, punând bazele aderării la NATO şi UE. A semnat în 2002 tratatul de cooperare strategică cu SUA, marcând o ruptură clară faţă de epoca sovietică.

După ce a părăsit funcţia de preşedinte în 2004, Iliescu a rămas activ în viaţa politică ca senator şi preşedinte de onoare al PSD. În ultimii ani, a fost ţinta mai multor anchete privind Revoluţia din 1989 şi Mineriadele, dosare încă controversate şi nerezolvate definitiv.