Renault scoate la plecări voluntare 200 de angajaţi de la Dacia şi RTR şi pune pe masă până la 210.000 lei net de persoană. În premieră, ingineria intră în program
Aproximativ 200 de angajaţi ai Automobile Dacia şi Renault Technologie Roumanie (RTR) pot pleca din companie printr-un nou program de plecări voluntare, lansat de marţi, 3 iunie 2026. În schimbul încetării contractului cu acordul părţilor, Renault pune pe masă o compensaţie netă care merge, în funcţie de vechime, de la 45.000 de lei până la 210.000 de lei de persoană.
Premiera este că programul nu se mai opreşte la uzina de la Mioveni: de această dată, perimetrul include şi RTR, centrul de inginerie al grupului în România. Ingineria intră, astfel, pentru prima dată în schema de plecări voluntare, alături de zonele de producţie şi suport.
Cât e dispus Renault să plătească
Pentru salariaţii ale căror contracte încetează prin acordul părţilor, compensaţia netă este stabilită în funcţie de vechimea în societăţile Grupului Renault România:
• până la 2 ani vechime – 45.000 lei net
• între 2 şi 4 ani – 85.000 lei net
• între 4 şi 8 ani – 125.000 lei net
• între 8 şi 12 ani – 150.000 lei net
• între 12 şi 16 ani – 180.000 lei net
• peste 16 ani – 210.000 lei net
Angajaţii care intră în program îşi vor înceta contractele individuale de muncă, cu acordul părţilor, începând cu 6 iulie 2026.
Schema se adresează salariaţilor cu contracte pe durată nedeterminată din perimetrele unde au loc reorganizări, finalizări de proiecte sau modificări ale structurilor organizatorice ce au drept consecinţă suprimări de posturi şi ajustarea echipelor.
Companiile prezintă măsura drept una proactivă, menită să ofere salariaţilor oportunitatea unei tranziţii cu protecţie socială, în timp ce organizaţia îşi adaptează competenţele, structura şi efectivele la obiectivele noii strategii futuREady.
De ce acum
Cifra de 200 de oameni şi uşa deschisă către ingineria RTR capătă altă greutate citite pe fundalul deciziilor industriale luate de Renault în ultimele luni. Pentru că, dacă pui cap la cap unde se duce producţia nouă şi unde se subţiază acum echipele, întrebarea nu mai este dacă România pierde teren, ci cu ce rămâne.
Noul crossover de segment C, Dacia Striker — cu preţ de pornire estimat sub 25.000 de euro — va fi asamblat la uzina Oyak Renault din Bursa, Turcia, deşi iniţial (sub numele de cod C-Neo) urma să fie produs în România. Decizia a consolidat uzina turcă drept hub regional, lăsând Mioveniul concentrat aproape exclusiv pe SUV-urile Duster şi Bigster. La rândul ei, viitoarea electrică urbană a Daciei, derivată din noul Renault Twingo, va fi fabricată în Slovenia, la Novo Mesto, alături de Twingo. Practic, Dacia ajunge să producă în cinci ţări — România, Maroc, China, Turcia şi Slovenia —, iar cele două lansări de top ale momentului ocolesc, ambele, ţara de origine a mărcii.
Rezultatul se vede în cifre. În aprilie 2026, producţia cumulată Dacia Mioveni–Ford Otosan Craiova a scăzut la 31.450 de unităţi, cu 28,9% sub aprilie 2025, iar 2026 se profilează drept al patrulea an consecutiv de scădere a producţiei la Mioveni. La evenimentul futuREady de la Paris, din 10 martie 2026, Thierry Charvet, Chief Industry & Quality Officer al Grupului Renault, a lăudat uzina, dar a avertizat asupra României: inflaţia a fost cea mai mare din ultimii cinci ani, costurile s-au dublat — salariul minim, energia — iar tendinţa este îngrijorătoare.
Câteva zile mai târziu, Sindicatul Autoturisme Dacia (SAD) avertiza, după 22 de ani, asupra unei posibile concedieri a circa 1.200 de angajaţi la Mioveni în 2026, invocând infrastructura întârziată — inclusiv autostrada Piteşti–Sibiu —, energia scumpă, instabilitatea fiscală şi mutarea modelelor noi în Turcia şi Slovenia.
Miza, în date: la aniversarea a 30 de ani, marcată pe 25 mai 2026 la Palatul Parlamentului, ACAROM a reconfirmat dimensiunea sectorului — o cifră de afaceri de 35,7 miliarde de euro, 13% din PIB, 220.000 de locuri de muncă directe şi 33% din exportul naţional, iar cu furnizori şi efecte indirecte, peste 800.000 de angajaţi. Pe acest fond, plecările voluntare de la RTR nu mai sunt o simplă ajustare de organigramă, ci încă o piesă într-un tablou în care producţia şi ingineria se mută, una câte una, dincolo de graniţe.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro













