După cazul Dragoş Anastasiu, care s-a  soldat cu execuţia în numai trei zile a vicepremierului, înainte să înceapă vreo reformă, viaţa îşi urmează cursul.

Până la urmă, execuţia în direct a lui Anastasiu, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri din business, a fost şi este un avertisment direct pentru liderii de business din sectorul privat să stea în banca lor, că poate fiecare are câte un “schelet” prin dulap, de care a uitat.

Liderii din business, aşa cum au fost şi pe vremea lui Cioloş, nu sunt deloc bineveniţi în politica sistemului de stat.

Acum, că vicepremierul Dragoş Anastasiu şi-a dat demisia, să vedem câteva teme economice care sunt pe masă:

1. Au reînceput să intre banii – miliardele de euro – în România, bani care se reîntorc pe piaţa valutară, monetară şi în mod special pe piaţa titlurilor de stat, după ce au ieşit în criza politică din noiembrie/decembrie şi după primul tur al alegerilor prezidenţiale reluate – ieşirea pe primul loc a lui George Simion şi demisia premierului Ciolacu.

Atunci au ieşit sume foarte mari din România, iar mulţi români şi-au schimbat leii din depozite şi de la saltea în euro, ceea ce a creat o presiune puternică pe cursul valutar leu/euro. BNR a cheltuit peste 8 miliarde de euro din rezerva valutară pentru a apăra cursul, care a crescut cu numai 3-4%.

Valuta se reîntoarce în România, şi aici vorbim de câteva miliarde de euro, ceea ce a permis stabilizarea cursului valutar, reducerea dobânzilor la lei şi finanţarea deficitului bugetar şi a datoriilor statului.

Acum, problema Băncii Naţionale este să nu scadă cursul sub 5 lei pentru un euro. Nu să crească. În iunie BNR a recuperat peste 2 miliarde de euro din valuta pierdută în criza politică, iar în iulie vom vedea în câteva zile care a fost soldul.

Dar să nu ne iluzionăm. Ministerul Finanţelor reuşeşte să atragă bani din afară şi să se împrumute pentru că oferă în continuare dobânzi foarte mari, chiar dacă în ultima lună au mai scăzut după aprobarea primului pachet de austeritate fiscală.

România a scăpat, cel puţin până în toamnă, de agenţiile de rating, dar până la următoarea evaluare Guvernul Bolojan trebuie să arate că poate să pună în practică atât pachetul fiscal 1, cât şi pachetele fiscale 2 şi 3. Cheltuielile bugetare trebuie ţinute în frâu, iar majorările de taxe trebuie să-şi producă efectele.

Pachetul fiscal 1 nu poate să producă prea mari rezultate în cele cinci luni care au mai rămas din acest an, aşa că deficitul bugetar nu va fi 7%, poate nici 7,6%, cea mai optimistă variantă, ci mai degrabă se va întrepta spre 8% din PIB, ceea ce rămâne un deficit bugetar foarte mare şi în orice moment pot să apară noi majorări de taxe şi impozite în încercarea de a creşte veniturile.

Economia este la limita recesiunii, aşa că Guvernul Bolojan nu prea se poate baza pe o creştere semnificativă a încasărilor. În cea mai bună variantă, dacă s-ar alinia toate planetele, economia ar rămâne cu un uşor plus în acest an (0,2-0,3%), ceea ce nu are cum să ajute semnificativ guvernul în încercarea de a reduce deficitul bugetar.

Dacă acum am primit un respiro, atât din partea agenţiilor de rating, a investitorilor, a Comisiei Europene, a creditorilor şi a pieţelor financiare, orice derapaj care ar apărea poate prăbuşi această construcţie.

Iar orice derapaj - fiscal, economic, politic – trimite România în "junk".

2. Băncile din România, atât cele care au capital românesc cât şi cele care aparţin grupurilor bancare internaţionale, sunt supraexpuse pe piaţa titlurilor de stat, ceea ce reprezintă o foarte mare vulnerabilitate pentru bănci, pentru sistemul bancar, pentru România.

Băncile care operează pe piaţa românească au cumpărat titluri de stat până la limita maximă, unele chiar au o expunere şi mai mare, iar orice criză internă le poate afecta substanţial poziţia. Toate profiturile vor fi spulberate peste noapte dacă pe piaţa titlurilor de stat se produce vreun derapaj survenit ca urmare a unei crize guvernamentale şi a unei crize politice.

Ministerul Finanţelor trebuie să vândă titluri de stat unui grup mult mai extins de investitori pentru a reduce presiunea pe băncile locale care, în perioadele de criză din decembrie, din mai, au fost solicitate să finanţeze guvernul, pentru că nimeni altcineva nu-l finanţa.

Piaţa financiară românească nu poate susţine finanţarea integrală a guvernului, atât a deficitului bugetar curent cât şi a datoriilor care ajung la scadenţă şi care trebuie plătite prin refinanţare.

Despre acest subiect a scris şi Eugen Rădulescu, consilierul guvernatorului BNR şi fostul director al Direcţiei de Stabilitate Financiară din Banca Naţională.

Problema finanţării bugetului, care are cereri din ce în ce mai mari – deficitul bugetar nu are cum să scadă peste noapte, dar în schimb datoria publică creşte accelerat – este extrem de importantă şi nu care cumva să devină critică. 

3. Arieratele statului – datoriile pe care le are statul în economie – sunt în creştere exponenţială, dar problema este că nimeni nu prea ştie cât sunt aceste arierate. În joc sunt câteva miliarde de euro, dacă nu chiar mai mult.

Nivelul arieratelor este necunosut pentru că sunt multe lucrări executate, dar care nu au fost facturare de către companii ca să nu se plătească TVA, pentru că statul nu are lichidităţi ca să plătească aceste facturi.

Acest subiect a fost adus în discuţie în conferinţa de presă de duminică de către Dragoş Anastasiu, el povestind că ştie cel puţin doi constructori care au executat lucrări de peste 1 miliard de lei, dar care nu le-au facturat pentru că statul nu are bani să le plătească.

Sunt foarte multe cazuri în care statul are de plată bani, pe care nu îi plăteşte pentru că nu are lichidităţi, sau plăteşte facturile într-o ordine preferenţială.

Toate aceste facturi, toate aceste datorii s-au adunat în nişte sume foarte mari care sunt rostogolite de la săptămână la săptămână şi care de fapt reprezintă datoria ascunsă a statului.

Deficitul bugetar este mult mai mare decât cel prezentat, iar datoria publică statului este mult mai mare decât cea care este anunţată, de peste 1.000 de miliarde de lei sau chiar peste 1.100 de miliarde de lei cu tot cu garanţii.

Aceste arierate pot exploda în orice moment, iar companiile care au de primit bani, fie că sunt de stat, fie că sunt din sectorul privat, sunt “terminate”.

Aşa cum a fost terminat în 2009 şi Dragoş Anastasiu, care avea de recuperat TVA de la stat, nu mai avea lichidităţi, şi atunci a făcut ceea ce a făcut – să dea mită funcţionarilor ANAF, caz care i-a explodat în faţă peste 16 ani, odată ce a intrat în politică. Dacă stătea deoparte nu i se întâmpla nimic.

Reducerea arieratelor ţine de execuţia bugetară şi de îmbunătăţirea situaţiei economice care să permită creşterea încasărilor la buget. Dar situaţia economică nu se îmbunătăţeşte, cel puţin în următoarele luni.

4. Stabilitatea politică, stabilitatea acestui guvern – format din PSD, PNL, UDMR – este critică în actuala conjunctură economică pentru România. Fără guvern stabil, programul de austeritate fiscală nu poate merge înainte, deficitul bugetar nu poate fi redus, iar pieţele financiare nu vor mai împrumuta România.

Nu ştiu ce vrea PSD de la guvernul Bolojan, de la premierul Bolojan, dar orice derapaj politic va trimite România într-o criză financiară şi apoi într-o criză economică foarte puternică.

Şi aşa pieţele financiare, şi aşa economia sunt la limită.

PSD ar trebui să deschidă sticle de şampanie că premierul Bolojan şi-a asumat rolul de kamikaze în această alianţă politcă.

România a primit un respiro să plece în vacanţă, dar orice derapaj politic, social, financiar, economic ne va arunca într-o criză fără precedent.

România joacă acum cu sume mult mai mari decât în 2009, iar orice criză ar avea un impact mult mai mare.