♦ „Rezultatul este absurd: mii de kilograme de produse regenerabile rămân în pădure şi se degradează, în loc să fie valorificate în beneficiul comunităţilor locale şi al economiei româneşti.“

„Aproape 700 de kilograme de afine şi hribi confiscate de poliţiştii din Alba şi Cluj“ au titrat ziarele din judeţul Alba zilele trecute, aduncând în prim-plan un domeniu mai puţin dezbătut însă de care ne lovim de fiecare dată când mergem în magazine sau urmărim datele statistice – producţia spontană de ciuperci şi fructe de pădure şi importurile mari de afine şi mure. Practic, mai mulţi culegători au fost sancţionaţi pentru „nerespectarea normelor legale referitoare la recoltarea, deţinerea, transportul şi comercializarea produselor nelemnoase specifice“.

„Atragem atenţia cetăţenilor cu privire la faptul că recoltarea produselor nelemnoase specifice fondului forestier, precum afinele, murele, zmeura, ciupercile sau alte produse, se poate realiza doar cu respectarea prevederilor legale“, a transmis IPJ Alba, conform alba24.ro. Culesul fructelor şi ciupercilor din flora spontană este reglementată, însă legea este ambiguă, cum spun actorii din domeniu, de Ordinul nr.

410/2008.

„În fiecare an există zone în care producţia de afine, hribi, ciuperci şi alte produse forestiere este mult mai mare decât cantităţile aprobate prin studiile de evaluare şi autorizaţiile de achiziţie. Cu toate acestea, firmele nu au voie să achiziţioneze decât cantitatea înscrisă în autorizaţie, chiar dacă au capacităţi de procesare, contracte comerciale şi pieţe de desfacere“, spun reprezentanţii Asociaţiei Patronale PAN AIR FLORA,  care reprezintă operatori economici din România activi în domeniul achiziţiei, procesării şi comercializării ciupercilor, fructelor de pădure şi plantelor medicinale din flora spontană. Membrii asociaţiei spun că de peste 15 ani solicită Ministerului Mediului modificarea Ordinului nr. 410/2008, act normativ care limitează cantităţile de produse forestiere nelemnoase ce pot fi achiziţionate de operatorii economici autorizaţi. Mai mult, ei atrag atenţia că legea nu mai răspunde realităţilor economice şi biologice din teren, dar şi că este ambiguă pentru că proprietarii de păduri dau autorizaţii de achiziţie a produselor din flora spontană pentru operatorii economici care prelucrează mai departe fructele şi ciupercile, însă în acelaşi timp îi sancţionează pe culegători, care reprezintă în general o categorie vulnerabilă, pentru care culesul fructelor reprezintă singura sursă de venit.

„Rezultatul este absurd: mii de kilograme de produse regenerabile rămân în pădure şi se degradează, în loc să fie valorificate în beneficiul comunităţilor locale şi al economiei româneşti. Iar atunci când operatorii economici achiziţionează cantităţi peste limita autorizată, aceste produse sunt confiscate, deşi provin din resurse naturale regenerabile şi există trasabilitatea provenienţei lor“, mai spus reprezentanţii Asociaţiei Patronale PAN AIR FLORA. Ei adaugă în esenţă confiscările nu  provoacă doar pierderi financiare pentru firme, reduc veniturile culegătorilor, afectează exporturile şi descurajează investiţiile într-un domeniu în care România are un potenţial deosebit.

De altfel, ultimele date de la Institutul Naţional de Statistică, în 2019 România a importat 11.192 de tone de fructe de pădure şi a exportat 2.444 de tone de fructe de pădure, de 4,5 ori mai puţin. Valoarea totală a importurilor a fost de 25,6 milioane de euro, pe când cea a exporturilor a fost de numai 11 milioane de euro, conform aceleiaşi surse. Practic, avem în magazine fructe de pădure din import, în loc să valorificăm producţia internă.

Mai mult, flora spontană reprezintă o sursă de venit pentru persoanele fără alt loc de muncă, oameni care nu au avut acces la educaţie şi susţin prin culesul fructelor toată familia. Aceştia merg prin munţi ore în şir pentru a culege fructele, activitate de care mulţi se feresc. În plus, autorizaţiile pentru a colecta fructe din flora spontană implică sume pe care mulţi dintre aceşti culegători nu şi le permit.

„Multe din plante nu pot fi culese la orice oră, unele se culeg până în ora 5, până vine căldura. Mă bucur că sunt familii care îşi dedică timpul pentru recoltarea plantelor din flora spontană“, spunea recent Mihai Albuţ, un antreprenor care a crescut la poalele Munţilor Apuseni şi care a preluat de la tatăl său - Albuţ şi Fiii, care face ceaiuri, tincturi şi alte produse naturale din flota spontană şi din fructe de la producători locali.

„Trufăritul practicat ca profesie este mult mai dificil decât îşi imaginează majoritatea oamenilor. Pe lângă efortul fizic, există şi riscuri reale, precum întâlnirea cu animale sălbatice sau muşcăturile de căpuşe. Din păcate, unii căutători suferă deja de boala Lyme“, spune Mihai Constantinescu, cel care a pornit Luna’s Premium Truffles, care trimite în prezent trufe şi produse pe bază de trufe în aproape toată Uniunea Europeană, dar şi în SUA şi Japonia. Produsele ajung inclusiv în restaurante cu stele Michelin, iar în 2024 au adus venituri de circa 275.000 de euro. El spune că cea mai mare provocare este lipsa unei legislaţii care să reglementeze această activitate şi să încurajeze recoltarea sustenabilă. „Mi-aş dori ca accesul la această profesie să fie condiţionat de absolvirea unui curs şi promovarea unui examen teoretic, astfel încât oamenii să înţeleagă cum trebuie protejate habitatele trufiere şi să desfăşoare această activitate în mod responsabil.“

De ce este dificilă obţinerea autorizaţiei de culegător ca persoană fizică? Ce prevede legea?

Ordinului nr. 410/2008 prevede că persoanele fizice care recoltează plante, flori de mină, fosile de plante, fosile de animale vertebrate sau nevertebrate sau capturează animale din flora şi fauna sălbatice, în scopul comercializării acestora către populaţie pe teritoriul naţional trebuie să solicite  emiterea autorizaţiei pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare de la autorităţile competente de pe raza administrativ-teritorială unde se desfăşoară activitatea de recoltare.

Printre documentele necesare se află acordul proprietarilor şi al administratorilor proprietăţii, dar şi studii de evaluare a stării resurselor biologice din flora şi fauna sălbatice, elaborat de institute de cercetare ştiinţifică sau unităţi/centre care au ca domeniu de activitate elaborarea de cercetări în ştiinţe biologice/naturale.

Studiile se realizează anual, la comanda beneficiarilor, şi se expertizează tehnic de comisia de specialitate a Academiei Române. Costurile elaborării studiilor de evaluare se suportă de beneficiar.