Herniile inghinale, caracterizate prin pătrunderea unei părţi a intestinului în canalul inghinal, sunt cele mai frecvent tipuri de hernii abdominale. Atunci când intestinul pătrunde direct prin peretele canalului inghinal, din cauza slăbirii în timp a muşchilor abdominali şi a presiunii persistente asupra acestora, apar aşa-numitele hernii inghinale directe, care se dezvoltă de obicei la persoanele adulte. Însă, există şi cazuri când herniile inghinale indirecte, care apar în urma unui defect congenital, şi care sunt mai frecvente la copii. Într-o astfel de situaţie, intestinul pătrunde prin partea de sus a canalului inghinal, ca urmare a închiderii incomplete a acestuia.

Indiferent de natura herniilor inghinale, dacă sunt lăsate netratate pot avea complicaţii dintre cele mai neplăcute, pentru că nu au o regresie spontană. Astfel, pot să apară ocluzii intestinale, ţesutul nu mai este alimentat cu sânge şi se poate ajunge la necroză.

Nu toate herniile inghinale prezintă semne şi simptome la început. La unele persoane, proeminenţele prin piele, caracteristice herniilor, pot apărea sporadic, în anumite condiţii, spre exemplu la efort, în timpul plânsului, după o criză de tuse sau strănut. De altfel, herniile inghinale indirecte sunt un pic mai dificil de simţit la palpare, deoarece pot fi situate în spatele fibrelor musculare. La alţi pacienţi, herniile inghinale sunt uşor de palpat, sunt vizibile şi pot fi însoţite de durere, disconfort, presiune, senzaţie de arsură sau înţepătură, care poate se poate extinde spre pelvis sau în picior.

Un consult de specialitate, urmat de recomandarea tratamentului potrivit, este esenţial pentru evitarea complicaţiilor care pot fi provocate de hernii. Diagnosticul herniilor inghinale se stabileşte uşor, printr-un examen fizic şi o anamneză completă. În situaţiile în care hernia nu este vizibilă din exterior, adică nu există acea proeminenţă prin piele, medicul poate recomanda câteva teste imagistice. De regulă, se efectuează o simplă ecografie abdominală, dar există şi situaţii în care poate fi necesară o tomografie computerizată (CT).

Odată diagnosticul stabilit, se trece la planul terapeutic, singura metodă eficientă în cazul herniilor inghinale fiind tratamentul chirurgical. Scopul intervenţiei chirurgicale este repararea herniei şi eliminarea riscului de complicaţii, astfel încât pacientul să îşi poată desfăşura activităţile zilnice fără probleme. Datorită tehnologiilor avansate, în prezent herniile inghinale pot fi tratate şi minim invaziv – prin chirurgie laparoscopică sau de chirurgie robotică. Spre deosebire de operaţiile clasice, deschise, intervenţiile minim invazive au multiple avantaje pentru pacienţi: incizii de mici dimensiuni, riscuri reduse, spitalizare de scurtă durată, recuperare rapidă şi reluarea activităţilor zilnice la scurt timp după intervenţie.

La Spitalul Clinic SANADOR, pacienţii au acces la consulturi de specialitate, investigaţii pentru diagnosticarea herniilor inghinale şi la metode de tratament moderne, minim invazive, laparoscopice şi robotice, asigurate de medici foarte bine pregătiţi, cu o vastă experienţă şi rezultate remarcabile. Ori de câte ori este posibil, echipa chirurgicală de la SANADOR foloseşte intervenţii robotice pentru repararea herniilor inghinale, cu ajutorul sistemului robotic da Vinci Xi, cel mai modern robot chirurgical existent la ora actuală în întreaga lume. Echipamentul oferă chirurgului o imagine detaliată, 3D, a câmpului operator, mărită de până la 10 ori, precum şi posibilitatea de a aborda spaţii anatomice greu accesibile în condiţii normale.