Uniunea Europeană ar trebui să se reîntoarcă către o reindustrializare, pentru că din ce în ce mai mult suntem doar o piaţă de servicii şi o piaţă de consum, iar România are un potenţial industrial realizabil, a declarat .Oana Ijdelea, Managing Partner IJDELEA & Associates în cadrul conferinţei ZF Energie 2025. 

”Uniunea Europeană ar trebui să se reîntoarcă către o reindustrializare, pentru că din ce în ce mai mult suntem doar o piaţă de servicii şi o piaţă de consum. Eu în România văd un potenţial industrial realizabil. Dacă ne uităm la industria materialelor de construcţii, de exemplu, pe partea de producţie, echipamente, am putea să fim extrem de competitivi şi extrem de buni dacă regulile jocului nu s-ar mai schimba pe durata realizării investiţiilor”

Cu privire la interconectările de reţea, Oana Ijdelea spune că ele sunt noua geopolitică. Este singurul atu cu care România poate participa la masa negocierilor şi la masa discuţiilor

”Din momentul în care noi am avut obligaţia de a participa la piaţa unică, România nu a avut niciodată o perioadă mai mare de şase luni de zile în care piaţa a fost liberă. Întotdeauna au fost, fie pe electricitate, fie pe gaze naturale, fie pe diversele zone de downstream ale industriei, nişte ingerinţe ale statului care, direct sau indirect, au controlat piaţa”,a mai spus avocatul

Cea a mai declarat .

►Piaţa trebuie să funcţioneze liber, pe bază de cerere şi ofertă, să existe un orizont de timp suficient încât lucrurile să se aşeze.  

►Investitorii trebuie să monitorizeze foarte bine partea de măsuri fiscale sau de orice alt tip de ingerinţă asupra proiectelor, asupra producţiei care nu sunt decât nişte elemente care să descurajeze investiţia. Cred că aceste proiecte au fost realizate  într-un cadru de reglementare mult mai bun şi mult mai clar decât era acum 10 ani de zile. Însă, cu toate astea, în continuare sunt o serie de probleme.

►Un lucru cu care absolut toată lumea, în dezvoltarea proiectelor verzi, se confruntă este, de exemplu, accesul la terenuri.

►Pentru 2026 sunt anunţate anumite schimbări, de exemplu licitaţia de capacitate. Uitându-ne la lecţiile trecutului, vedem că reglementatorii prea puţin au ascultat de semnele de atenţionare pe care industria şi asociaţiile din industrie le-au transmis de-a lungul timpului.

►Cred că un potenţial extraordinar îl are biometanul. Este intens promovat de Bruxelles, prin politicile europene, despre dezvoltare şi implementare şi producţie. România are aici un potenţial fantastic pentru că avem o suprafaţă agricolă extrem de mare, deşeuri care nu pot fi folosite decât în mod limitat pentru o formă de economie circulară. Şi avem, inclusiv de la nivel de politici, în planul naţional pentru energie şi schimbări climatice, un target de 5% până în 2030 de producţie de biometan, raportat în întreaga producţie de gaze naturale a ţării, vorbim undeva la 12 milioane de MW, adică nişte ţinte foarte mari şi foarte ambiţioase. Evident, atingerea acestei ţinte pentru producţia de biometan în România este legată şi de maniera în care noi vom putea accesa în continuare funduri şi finanţări prin PNRR.

►Însă, cu toate astea, din partea statului nu vedem deschiderea pentru punerea în aplicare a legislaţiei necesare care să permită injectarea biometanului în sistemul naţional de transport. În condiţiile în care aproape toate ţările din Europeană produc deja biometan.

►Ne place BRUA 2, ne place cablu submarin şi subteran care aduce energie eoliană produsă în Asia către Europa de vest, făcând din România o căsuţă poştală unde se vor plăti nişte taxe de tranzit, dar nu suntem deloc interesaţi sau prea puţin interesaţi. De exemplu, să dezvoltăm industria eoliană offshore, unde toate targeturile, toate termenele şi toate ţintele, extrem de ambiţioase, sunt de mult depăşite şi expirate. Eu nu pot să-mi explic de ce această atitudine.

►În mod fundamental, proiecte offshore în România se vor dezvolta în baza unor acorduri de concesiune. Pentru deţinerea concesiunii, titularul de concesiune trebuie să plătească o redevenţă. Redevenţa nu este prevăzută în lege şi urma să fie reglementată printr-o legislaţie secundară. Niciun investitor serios nu se gândeşte să-şi facă un plan investiţional dacă nu ştie care va fi costul principal pe care îl va avea pe toată durata dezvoltării proiectului.

►Dacă te uiţi la cum arată Marea Negră românească şi la nenumărate limitări şi restricţii, de la infrastructura gazieră existentă şi în curs de realizare, până la liniile de mine active care fac parte din protecţia fizică a Ministerului Apărării Naţionale, arile naturale protejate, culoarele internaţionale de navigaţie, căile de intrare în porturi, faptul că fundul Mării Negre este sit arheologic şi monument istoric de clasa A.  Toate aceste elemente limitează foarte mult potenţialul teoretic al vântului. Eu personal cred că în Marea Negră se pot face undeva între 9 şi 11 GW.