Vestea proastă:

Din cauza deficitelor bugetare mari, din cauza dobânzilor mari pe care guvernul trebuie să le plătească pentru a finanţa deficitele şi a refinanţa împrumuturile care ajung la scadenţă, din cauza încetinirii creşterii economice, datoria publică a României va creşte în continuare într-un ritm alarmant, orice am face.

La jumătatea acestui an, datoria publică a României, făcută de guverne, indiferent de numele lor, a depăşit 1.000 de miliarde de lei, ajungând la 1.040,626 de miliarde de lei, adică 57,2% din PIB.

Până la finalul anului, datoria publică va creşte la 59,6% dintr-un PIB estimat de 1.902 miliarde de lei, adică să încheiem acest an cu o datorie publică de 1.133 de miliarde de lei.

Din datoria publică de la jumătatea anului, datoria în lei era de 486 de miliarde de lei, datoria în euro era de 457 de miliarde de lei, adică 91 de miliarde de euro, iar datoria în dolari era de 94 de  miliarde de lei, adică aproape 19 miliarde de euro.

Deci, în valută, România deja are o datorie externă a statului de peste 110 de miliarde de euro.

Numai în acest an, guvernul trebuie să plătească dobânzi de aproape 55 de miliarde de lei, adică echivalentul a 11 miliarde de euro, pentru datoria publică de acum.

România a intrat pe un drum extrem de complicat a unor deficite bugetare foarte mari, care trebuie finanţate la dobânzile pieţei, care sunt dobânzi extrem, extrem de mari, de peste 7%-8% la lei şi peste 5,5%-6,5% la euro.

Deficitul bugetar din acest an, după rectificare, creşte la 159 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă aproape 32 de miliarde de euro, o sumă enormă.

Este enorm de greu pentru guvern, pentru guvernul Bolojan, să reducă deficitul bugetar întâmpinând o rezistenţă feroce din partea tuturor partidelor guvernamentale – PSD, PNL, USR, UDMR, din partea administraţiei centrale şi locale, din partea celor 1,3 milioane de bugetari, din partea celor 5 milioane de pensionari.

Premierul Bolojan aproape că nu are niciun aliat în încercarea de reducere a cheltuielilor bugetare şi implicit a deficitului bugetar.

Această rezistenţă a statului în faţa unor reduceri de cheltuieli bugetare se va păstra şi în anii următori, indiferent cine va fi la Palatul Victoria. Mai degrabă se susţin creşteri de taxe şi impozite decât reducerea cheltuielilor bugetare.

Aşa că deficitele bugetare mari în valoare nominală vor continua şi în următorii ani, chiar dacă, ca procent din PIB, ar trebui să scadă.

În aceste condiţii, în numai 3-4 ani vom ajunge cu datoria publică la 70% din PIB, dacă  nu chiar 80% din PIB, dacă nu se întâmplă vreo minune.

Este puţin probabil să credem într-o creştere economică excepţională, de 5% din PIB, care să fie mai mare decât necesarul de finanţare şi refinanţare al datoriei publice.

Este puţin probabil să credem că, dacă s-ar întâmpla ceva privatizări, banii rezultaţi ar merge în reducerea datoriei publice.

În următorul deceniu ne îndreptăm cu viteză către o datorie publică de 2.000 de miliarde de lei, adică 400 de miliarde de euro.

Vestea bună:

Pentru că România are deficite bugetare mari şi implicit un necesar de finanţare mare şi foarte mare - de peste 200 de miliarde de lei pe an, dacă nu chiar mai mult -, plus o datorie publică în creştere accelerată, România a devenit interesantă pentru marile bănci internaţionale, pentru marii finanţatori internaţionali, pentru marii creditori internaţionali.

Când România avea o datorie de 10% din PIB, de 20% din PIB, la un PIB la jumătate faţă de acum, nu prea era interesantă pentru marile băncile internaţionale. Plus că dobânzile erau mult mai mici.

Acum, când România are nevoie de peste 40-50 de miliarde de euro pe an ca necesar de finanţare, toate băncile mari ale lumii sunt la Bucureşti.

Spre exemplu, JP Morgan, cea mai  mare bancă americană, face paşi extrem de hotărâţi în a deveni unul dintre cei mai mari intermediari şi finanţatori a datoriei publice a României, dar şi a marilor proiecte din energie – proiectul de gaze din Marea Neagră şi extinderea centralei de la Cernavodă, deci energie nucleară.

Pentru că în ultimii cinci ani s-a împrumutat mult în euro, cu un necesar de finanţare în creştere în fiecare an, România a ajuns cel mai mare jucător pe datorie în euro din regiune, depăşind chiar Polonia.

În condiţiile în care datoria publică va creşte în continuare iar sumele sunt din ce în ce mai mari - atât ca necesar de finanţare anual, atât ca dobânzi plătite, atât ca nivel al datoriei publice -, prezenţa marilor bănci străine este inevitabilă, mai ales că România nu-şi poate asigura finanţarea bugetului numai de pe piaţa internă şi de aceea trebuie să iasă pe pieţele externe.

Săptămâna trecută, după rectificarea bugetară şi după ce s-a aflat care va fi noul deficit bugetar, guvernul a ieşit pe piaţa externă, unde s-a împrumutat cu 4 miliarde de euro prin vânzarea de obligaţiuni pe 7 ani (2 miliarde de euro la o dobândă de 5,5%), pe 12 ani (1 miliard de euro cu o dobândă de 6,25%), pe 20 de ani (1 miliard de euro la o dobândă de 6,64%).

De la începutul anului, guvernul s-a împrumutat de pe piaţa externă în mai multe tranşe de obligaţiuni cu aproape 16 miliarde de euro.

Pentru că România este ţară de graniţă cu războiul din Ucraina, care continuă şi nu dă semne că s-ar opri, Comisia Europeană şi mari creditori instituţionali internaţionali acceptă acceste deficite bugetare mari, şi mai mult, acceptă reducerea deficitului bugetar în mai mulţi ani, fără să pună presiune pe o corecţie care să destabilizeze economia şi ţara.

Acest lucru s-a văzut în discuţiile privind situaţia bugetară, unde Comisia Europeană a acceptat creşterea deficitului bugetar din acest an de la 7% la 8,4%. Probabil că la limită va accepta şi chiar 9%.

Economia României este în scădere evidentă, creşterea economică s-a redus de la 2-4% la 0,6%, iar orice corecţie abruptă a deficitului bugetar ar fi dus economia în recesiune.

Cu o nemulţumire socială în creştere, cu curentul naţionalist şi suveranist având peste 40% în sondaje, cu o împotrivire feroce din partea administraţiei publice la adresa reformelor premierului Bolojan, cu punerea în discuţie a poziţiei premierului Bolojan din cauza tuturor pachetelor fiscale, Comisia Europeană este nevoită să închidă ochii, pentru a nu mai avea probleme geopolitice şi cu România, în condiţiile în care tensiunile războiului din Ucraina sunt în continuare ridicate.

Nici Comisia Europeană, nici marii finanţatori internaţionali – BERD, Banca Mondială, BEI - nici marile bănci internaţionale nu au chef să se trezească cu o problemă în România care să le dea peste cap întregul portofoliu de investiţii şi întreaga finanţare acordată.

Chiar şi agenţiile de rating acceptă poziţia geopolitică a României şi trec cu vederea, cel puţin acum, situaţia deficitului bugetar care nu scade, ci chiar creşte, cel puţin în acest an.

Şi mai mult decât atât, este puţin probabil ca anul viitor deficitul bugetar să poată fi redus la 6% din PIB, cu un PIB care nu prea mai creşte, pentru că motoarele de creştere economică s-a gripat.

Dar aşa cum am spus, nimeni nu vrea ca România să devină o problemă politică, socială, financiară.

Aşa că toată lumea vrea să împrumute România, mai ales că dobânzile continuă să fie ridicate - dublu la euro faţă de piaţa europeană.

La fel, marile bănci internaţionale, în frunte cu JP Morgan, vor ca România să nu aibă probleme de finanţare a deficitului, pentru că le-ar crea lor probleme.

Cum se spune în lumea financiară, când ai un credit mic tu ai o problemă, când ai un credit mare, banca are o problemă.

În schimb, ceea ce cere Comisia Europeană, băncile internaţionale, marii creditori instituţionali, este ca această coaliţie guvernamentală, percepută ca fiind euro-atlantică, să reziste, premierul Bolojan să reziste şi să nu fie dat jos de către această coaliţie.

Pe lângă această stabilitate politică, guvernul ar trebui să facă ceva paşi în privinţa reformelor fiscale, ceva paşi în privinţa unor restructurări administrative, ceva paşi în privinţa corupţiei, ceva mai mulţi paşi în privinţa atragerii fondurilor europene.

Marii finanţatori nu vor tulburări sociale şi financiare în România, iar pentru asta nu au mari pretenţii de la guvern, de la această coaliţie, decât o stabilizare în paşi mici a finanţelor publice şi, dacă se poate, ceva reforme.

Premierul Bolojan a obţinut creşterea deficitului bugetar pentru acest an de la 7% la 8,4% şi aprobarea tacită din partea agenţiilor de rating, a băncilor şi finanţatorilor internaţionali.

Dar acum poate ar trebui să se uite şi către relansarea economică, în condiţiile în care economia privată, companiile private, investitorii privaţi continuă să fie reticenţi în a face investiţii, în a face noi angajări, în a da drumul la treabă.

Premierul Bolojan nu a pus pe masă un plan concret de relansare economică, ceea ce aşteaptă toată lumea.

Sectorul privat stă pe bani, în aşteptarea unei schimbări de percepţie în privinţa focusului pe care ar trebui să-l aibă guvernul în perioada următoare.

Să vedem când apare acest plan de relansare, care să schimbe percepţia sectorului privat de la prudenţă excesivă la încredere că economia îşi poate reveni.