Iranul pare hotărât să nu mai repete greşelile ultimului conflict cu Israelul şi îşi schimbă radical strategia militară. După războiul de 12 zile de anul trecut, când majoritatea atacurilor masive iraniene au fost interceptate, Teheranul a adoptat o nouă doctrină: mai puţine lovituri spectaculoase, dar atacuri constante, menite să obosească sistemele de apărare ale adversarilor, informează Financial Times.

În locul salvelor uriaşe de rachete care dominau titlurile, Iranul desfăşoară acum o campanie de uzură, lansând valuri repetate de rachete balistice şi drone asupra Israelului şi asupra aliaţilor americani din Golf. Potrivit oficialilor occidentali, peste 25 de valuri de atacuri au vizat Israelul, Bahrainul, Qatarul, Emiratele Arabe Unite, Kuweitul şi Irakul.

Strategia pare clară: utilizarea iniţială a armamentului mai vechi şi mai ieftin pentru a forţa adversarii să consume interceptori extrem de costisitori, destabilizând în acelaşi timp viaţa cotidiană din regiune.

Deşi majoritatea proiectilelor au fost interceptate, unele drone şi rachete au reuşit să treacă de apărare sau nu au fost considerate suficient de periculoase pentru a justifica folosirea sistemelor defensive scumpe. În Israel şi în statele din Golf au fost raportate victime şi distrugeri, inclusiv lovituri directe în zone urbane şi infrastructură civilă.

Atacurile marchează o schimbare majoră faţă de conflictul anterior, când Iranul anunţa din timp loviturile şi viza aproape exclusiv obiective militare. De această dată, ritmul constant al atacurilor, descris de experţi drept o „ploaie măruntă” de rachete, sugerează un război calculat pe termen lung.

Experţii militari cred că Teheranul încearcă să epuizeze stocurile defensive ale Israelului şi ale SUA, folosind rachete mai vechi cu combustibil lichid şi drone ieftine pentru a păstra armele moderne pentru fazele ulterioare ale conflictului. Interceptorii utilizaţi de sistemele avansate precum THAAD sau Arrow sunt extrem de scumpi şi necesită ani pentru a fi produşi în număr mare.

În paralel, Iranul pare să fi anticipat pierderea unor centre de comandă, delegând autoritatea de lansare către comandanţi locali care atacă ţinte prestabilite, ceea ce permite continuarea ofensivelor chiar şi sub bombardamente intense.

Israelul susţine că a distrus aproximativ jumătate dintre lansatoarele balistice iraniene, însă aceste cifre nu pot fi verificate independent. Între timp, conflictul produce victime de ambele părţi şi riscă să se transforme într-un război de durată, nu într-o confruntare scurtă.

Analiştii avertizează că ritmul constant al atacurilor are şi un puternic impact psihologic, menţinând populaţia israeliană într-o stare permanentă de alertă. În acelaşi timp, Iranul ar putea păstra o parte din arsenal pentru lovituri viitoare, într-un moment în care prezenţa militară americană în regiune ar deveni mai redusă.

Concluzia experţilor: noul conflict nu se mai joacă pe lovituri rapide şi decisive, ci pe rezistenţă, resurse şi capacitatea fiecărei tabere de a rezista mai mult decât adversarul.