În ultimele săptămâni, Donald Trump a readus în prim-plan una dintre ideile sale recurente: Statele Unite ar trebui să „deţină” Groenlanda. Deşi afirmaţia poate părea o simplă provocare politică, în culisele Washingtonului şi Copenhagăi sunt analizate scenarii concrete prin care SUA şi-ar putea extinde influenţa şi controlul asupra vastei insule arctice, aflată oficial sub suveranitatea Regatului Danemarcei.

Potrivit unor oficiali americani şi danezi citaţi de Financial Times, opţiunile aflate în discuţie variază de la soluţii diplomatice până la variante radicale. Danemarca s-a declarat dispusă să accepte o prezenţă militară americană sporită în Groenlanda, în baza acordului de apărare din 1951. Această abordare ar menţine statu-quo-ul juridic, dar ar consolida rolul strategic al Statelor Unite în regiunea arctică.

Din punct de vedere istoric, SUA au avut o prezenţă militară semnificativă în Groenlanda în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu aproximativ 15.000 de soldaţi şi peste zece baze militare. Astăzi, această prezenţă s-a redus drastic, fiind limitată la o singură bază, Pituffik, unde sunt staţionaţi mai puţin de 200 de militari. Oficialii danezi afirmă că au oferit în repetate rânduri Washingtonului posibilitatea de a deschide noi baze aeriene sau navale, însă interesul american a fost, surprinzător, redus.

Un al doilea scenariu porneşte de la ipoteza unei eventuale independenţe a Groenlandei. Majoritatea populaţiei susţine ideea ruperii de Danemarca, mai ales în contextul unei posibile îmbunătăţiri economice. Cu toate acestea, sprijinul pentru o eventuală alipire la Statele Unite este extrem de scăzut: doar 6% dintre groenlandezi ar susţine ideea, în timp ce 85% se opun ferm unei astfel de perspective.

Chiar şi aşa, unii oficiali americani privesc independenţa Groenlandei ca pe o oportunitate strategică. Fostul consilier de securitate naţională Alexander Gray avertizează că o Groenlandă independentă nu ar avea capacitatea de a se apăra singură şi ar deveni rapid vulnerabilă influenţei Rusiei sau Chinei. Soluţia avansată de Washington ar fi un „Compact de Liberă Asociere” (COFA), similar celor semnate de SUA cu Palau, Insulele Marshall şi Micronezia.

Astfel de acorduri oferă Statelor Unite acces militar exclusiv şi drept de veto asupra implicării altor puteri, în schimbul unor ajutoare financiare substanţiale. În cazul Groenlandei, americanii ar lua în calcul inclusiv integrarea acesteia, ca membru asociat, în acordul comercial SUA–Canada–Mexic, pentru a face oferta mai atractivă din punct de vedere economic.

La Copenhaga şi Nuuk există însă temeri că Washingtonul ar desfăşura deja o campanie de influenţă menită să încurajeze independenţa insulei. Ministrul danez de externe a protestat oficial faţă de implicarea unor „actori străini” în dezbaterea privind viitorul Groenlandei.

Cel mai alarmant scenariu rămâne însă anexarea. Danemarca tratează cu maximă seriozitate refuzul lui Donald Trump de a exclude folosirea forţei militare. Oficialii recunosc că, din punct de vedere tehnic, o invazie ar fi relativ uşoară, având în vedere prezenţa militară daneză minimă, în pofida unui nou plan de investiţii de peste 4 miliarde de dolari destinat securităţii arctice.

Premierul danez Mette Frederiksen avertizează că un atac american asupra Groenlandei ar echivala cu sfârşitul de facto al NATO şi al arhitecturii de securitate europene construite după Al Doilea Război Mondial. Deşi Groenlanda „nu este de vânzare”, persistă temerile că Trump, influenţat de mentalitatea sa de magnat imobiliar şi de dimensiunile uriaşe ale insulei, ar putea forţa o rescriere a graniţelor lumii occidentale.