Preşedintele american Donald Trump a provocat în ultimele luni tensiuni semnificative în cadrul NATO prin afirmaţiile sale privind achiziţia Groenlandei, un teritoriu autonom al Danemarcei. Trump a descris insula ca fiind „masivă” şi a sugerat că ar putea fi obţinută „pe cale uşoară sau pe cale mai dificilă”, aluzie la posibilitatea folosirii forţei armate.

Danemarca a respins ferm orice vânzare sau anexare. Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, a avertizat că o acţiune de acest tip ar reprezenta sfârşitul NATO, iar Nicholas Burns, fost ambasador american la alianţă, a declarat că o invazie americană ar distruge structura alianţei transatlantice.

Chiar dacă unele state europene ar putea încerca să menţină colaborarea, principiul mutualităţii apărării nu poate supravieţui unui atac al unui membru împotriva altuia. Unul dintre principalii editorialişti de politică externă ai Financial Times, Gideon Rachman, e de părere că, în acest context, statele europene ar fi obligate să dezvolte rapid un nou pact de securitate, care să înlocuiască NATO în eventualitatea unei rupturi. Ţările care au sprijinit recent Danemarca, precum Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Polonia şi Spania, ar putea constitui nucleul unei astfel de alianţe, alături de statele nordice.

O rupere a relaţiilor transatlantice ar avea, de asemenea, implicaţii economice şi comerciale majore. Tarifele impuse de Washington ar putea fi replicate, vânzările de armament american către Europa s-ar reduce, iar companiile de tehnologie ar fi supuse unor reglementări şi taxe mai stricte. Boycoturi la produsele americane, deja prezente în Canada, s-ar putea extinde şi pe piaţa europeană, cea mai mare piaţă externă a SUA.

Marea Britanie este deosebit de vulnerabilă, din cauza legăturilor profunde de securitate şi intelligence cu SUA. Sistemul nuclear britanic foloseşte software şi rachete americane, iar BAE Systems, principalul producător de armament, exportă mai mult către SUA decât către propria ţară.

Experţii europeni recomandă un răspuns coordonat prin comunicarea clară a consecinţelor unui eventual atac american asupra Groenlandei şi prin consolidarea prezenţei NATO în Arctica, însă aceşti paşi ar putea să nu fie suficienţi pentru a preveni o criză majoră.

Deşi scenariul unei anexări rămâne puţin probabil în prezent, situaţia subliniază nevoia Europei de a se pregăti pentru scenarii fără precedent şi de a lua în serios riscul unei posibile rupturi a NATO. În contextul acestor tensiuni, Gideon Rachman avertizează că istoria arată că nimic nu este imposibil, inclusiv ceea ce, până acum, părea de neconceput.