♦ Eugen Anicescu, AON România: Cred că nu ar trebui să avem o abordare reactivă, ci anticipativă. Practic, să ne uităm global la riscuri, să utilizăm date pentru a le cuantifica şi apoi să luăm nişte decizii de risc care uneori pot să însemne transfer de risc ♦ Radu Mustaţă, Marsh CEE Central: Industria nucleară n-a murit niciodată. În momentul acesta de faţă, asistăm la o extindere a acesteia, intrăm într-o zonă nouă de dezvoltare

Tranziţia energetică nu mai este de mult doar o discuţie despre tehnologii, ci despre echilibru între ambiţie şi execuţie. Pe de o parte, nevoia de energie stabilă şi predictibilă readuce în prim-plan rolul energiei nucleare. Pe de altă parte, complexitatea proiectelor şi nivelul ridicat al investiţiilor fac ca gestionarea riscurilor să devină un element central, fără de care finanţarea şi implementarea nu sunt posibile.

„Perspectiva noastră este că riscurile nu mai sunt punctuale, care se referă doar la geografie sau se referă doar la un anumit tip de risc. Discutăm despre riscuri care sunt interconectate şi sunt sistemice. Atunci când este vorba de proiecte mari, unul dintre primele lucruri care se întâmplă, finanţatorul vine şi spune, cheamă un consultant şi spune: ok, vreau să văd toate riscurile pe masă şi vreau să ştiu soluţii de atenuare, de acoperire a riscurilor”, a spus Eugen Anicescu, CEO-ul AON România, în cadrul conferinţei ZF Power Summit 2026.

CEO-ul AON România a mai explicat că atât fundaţia financiară, cât şi cea de risc a proiectului trebuie să fie una sănătoasă, iar riscurile unui proiect în energie nu trebuie trecute uşor cu vederea de către manageri pentru că investitorii sunt foarte atenţi la astfel de detalii.

„De aceea este foarte important cum aşezi fundaţia, dacă ai aşezat o fundaţie bună. Restul nu se întâmplă de la sine, dar se întâmplă cumva liniar. Cred că ce este important este acel proces de pregătire. Partenerii noştri care vin până la urmă aduc capital pentru a finanţa, prin acoperirea cu asigurarea proiectului. Se uită la toate componentele, se uită la experienţa fiecărui contractor, se uită la tehnologie, se uită la procesul prin care se va face implementarea. Această trecere la nivelul următor cred că presupune, din perspectiva managementului de risc, ca riscul să nu mai rămână undeva izolat în organizaţie, la un nivel poate inferior, ci trebuie să ajungă la nivelul boardului, pentru că riscurile nu mai pot să rămână acolo”, a explicat Eugen Anicescu.

Astfel, abordarea nu trebuie să fie una reactivă, ci anticipativă, iar acest lucru se poate realiza prin perspectiva riscurilor globale, utilizarea datelor pentru a le cuantifica, astfel încât deciziile de risc să ducă în final la un transfer de risc.

„Acest lucru înseamnă şi guvernanţă corporativă, înseamnă un bilanţ puternic, înseamnă acces la finanţare şi nu că ne ocupăm noi de asta, dar multe dintre elemente se trec prin risk management. Încrederea se câştigă şi din modul în care poţi să dovedeşti că poţi să gestionezi întregul proiect. Şi asta nu înseamnă numai zona de tehnologie. Este vorba de management financiar, management operaţional, project management. E vorba de resursa umană”, a mai spus Eugen Anicescu.

În acelaşi timp, în momentul în care un proiect este finanţat, înseamnă că este asigurat, a mai adăgat Eugen Anicescu.

Eugen Anicescu, CEO, AON România: Discutăm despre riscuri care sunt interconectate şi sunt sistemice. Atunci când este vorba de proiecte mari, unul dintre primele lucruri care se întâmplă, finanţatorul vine şi spune, cheamă un consultant şi spune: ok, vreau să văd toate riscurile pe masă şi vreau să ştiu soluţii de atenuare, de acoperire a riscurilor. Este foarte important cum aşezi fundaţia, dacă ai aşezat o fundaţie bună. Restul nu se întâmplă de la sine, dar se întâmplă cumva liniar. Cred că ce este important este acel proces de pregătire.

„Dacă un proiect este finanţat, este asigurat. Slabe şanse ca un proiect să ajungă să fie finanţat fără ca riscurile să fie transferate, pentru că, până la urmă, investitorul are încredere în capacitatea de a implementa tehnologii, dar doreşte să ştie că toate celelalte riscuri sunt minimizate şi asta înseamnă transferul riscului în exterior”, susţine CEO-ul AON România.

Din perspectiva lui Radu Mustaţă, energy & power development leader, Marsh, CEE Central, industria nucleară va juca un rol important în întreaga tranziţie energetică pentru care sunt pregătite proiectele de energie.

„Ne-am pus întrebarea dacă, într-adevăr, asistăm la o renaştere a industriei nucleare şi ţin să spun că industria nucleară n-a murit niciodată. În momentul acesta de faţă, asistăm la o extindere a acesteia, intrăm într-o zonă nouă de dezvoltare. Avem peste 400 de reactoare la nivel mondial. În zona de Eastern Europe, un studiu Goldman Sachs încadrează şi Rusia şi Ucraina cu capacităţi semnificative şi zona Oceania şi Asia, unde India şi Pakistan sunt foarte reprezentative. Noile tehnologii se uită la un consum mai redus de combustibil, eficienţă mult mai mare şi o direcţie mult mai predictibilă de producţie”, susţine Radu Mustaţă.

El a mai spus că generaţia a treia de reactoare nucleare va merge în dimensiuni şi mai mici, chiar în curtea fabricilor.

Radu Mustaţă,  energy & power development leader, Marsh, CEE Central: Ne-am pus întrebarea dacă, într-adevăr, asistăm la o renaştere a industriei nucleare şi ţin să spun că industria nucleară n-a murit niciodată. În momentul acesta de faţă, asistăm la o extindere a acesteia, intrăm într-o zonă nouă de dezvoltare. Avem peste 400 de reactoare la nivel mondial. România nu a trecut printr-un blackout şi nici nu va trece foarte curând, atât timp cât în zona de tranziţie energetică menţinem presiunea în zona nucleară. Securitatea nucleară merge mână-n-mână cu asigurările

„Sunt reactoare nucleare de mici dimensiuni care pot intra în curtea Dacia pentru a produce energie astfel încât să nu mai fie nevoie să plece cu modelele lor de producţie în alte ţări. Deci reducerea costului cu energia se poate face inclusiv prin dezvoltările domeniului nuclear la care asistăm chiar astăzi. În acelaşi timp, China va rămâne un fanion în termeni de creştere a industriei nucleare. Ei anunţă nişte cifre fabuloase de dezvoltare în China a numărului de reactoare pe care le forecastează în următorii 20 de ani. Europa continuă dezvoltările şi avem în jurul nostru exemple de ţări care investesc în nucleare. Suedia este un exemplu care a luat o decizie de a închide reactoare şi le-au întors din închidere şi merg spre dezvoltare”, a explicat Radu Mustaţă.

Totuşi, zona de gaze a fost desemnată ca vehicul de tranziţie energetică, dar nu poţi face tranziţie energetică fără nucleare, consideră Radu Mustaţă.

„Nu poţi face o tranziţie energetică bazându-te doar pe trecerea la vânt şi soare şi la surse de producţie intermitente. Este cazul Germaniei, de exemplu, care a închis o industrie nucleară pentru a rămâne în bătaia soarelui şi a vântului. Cazul Spaniei a fost referenţiat ca best case practice, ca un mix energetic. În niciun caz Spania nu are mixul energetic al României, pe procente clare şi putem să ne uităm. România nu a trecut printr-un blackout şi nici nu va trece foarte curând, atât timp cât în zona de tranziţie energetică menţinem presiunea în zona nucleară. Securitatea nucleară merge mână-n-mână cu asigurările”, a mai spus Radu Mustaţă.