Motto: There is nothing in this world that I fear to say. Dmitri Mendeleev

Aşteptaţi, că nu e tot. Bauxită. Bismut. Bor, grad metalurgic. Cobalt. Cupru. Galiu. Germaniu. Grafit, grad de baterii. Litiu, grad de baterii. Magneziu, grad metalic. Mangan, grad de baterii. Nichel, grad de baterii. Metalele platinice. Pământuri rare pentru magneţi (conţinut de Nd, Pr, Tb, Dy, Gd, Sm şi Ce). Siliciu, grad metalic. Titan, grad metalic. Wolfram.

Prima înşiruire este lista materiilor prime critice inventariate în European Critical Raw Materials Act, o lege elaborată de Uniunea Europeană în 2024. A doua este lista mineralelor strategice, din acelaşi document.

Când UE s-a trezit din reveria Green Deal, realizând că toate mineralele strategice şi materiile prime critice pentru industriile viitorului vin din China, s-a hotărât să pună lucrurile în ordine printr-o lege organică. A decis că:

- 10% din mineralele strategice şi materiile prime critice trebuie extrase în UE;

- 25% trebuie să provină din reciclare;

- 65% trebuie să vina dintr-o singura tara terţă sii

- 40% trebuie prelucrate în UE.

Între timp s-au trezit şi Statele Unite ale Americii şi au organizat acum două săptămâni American Critical Minerals Ministerium, unde 50 de ţări au fost chemate să găsească soluţii pentru a reduce hegemonia Chinei în domeniul mineralelor critice şi pământurilor rare.

Din nou, destin tragic pentru România: dacă UE şi SUA se ostilizeaza şi pe chimie,  iar trebuie să decidem dacă mergem lângă partenerul strategic UE sau lângă partenerul strategic SUA.

România are ambiţii mari la acest capitol, însă este bine să reamintim ambiţioşilor cum stăm cu industria chimică de prelucrare.

Înainte de 1989 chimia însemna 72 de fabrici, uzine şi combinate (mai bune decât multe altele din lume), un sistem performant de învăţământ (12 şcoli profesionale, 23 licee, 17 facultăţi şi 10 institute de cercetare). Era un sector care aducea venituri de circa 35 miliarde Euro, aproape 20% din producţia industrială de atunci.

Astazi, in 2025, dacă a mai rămas un sfert din capacităţile de producţie şi din cele din învăţământ, sectorul aduce la buget doar 3 miliarde Euro şi aproape  jumătate din deficitul balanţei comerciale a României. 

Zac parţial sau total închise Fabricile din Făgăraş, Codlea, Târnăveni, Slobozia, Dej, Baia-Mare, Victoria, Copşa Mica, Cluj-Napoca şi multe, multe altele care prelucrau minerale şi materii prime strategice şi creau lanţuri de valoare adăugată. Asta pentru că guvernanţii, la fel ca guvernanţii din UE, înghiţind povestea cu mediul, poluarea şi industria verde, au căzut în capcană şi au lăsat chimia în cădere liberă.

Chimia era în anii 1970-1990, aşa cum este IT-ul astăzi, ”copilul teribil” al economiei mondiale, era perioada în care ţările se băteau pentru a extrage şi prelucra materiile prime şi a le transforma în produse finite scumpe, cu valoare adaugată.

Chimia redevine în 2025 ”copilul teribil” al economiei mondiale. Este o industrie care se estimează sa ajungă în 2030 la o cifra de afaceri de 7 trilioane de dolari. Pentru comparaţie, serviciile de IT vor atinge circa 1,8 trilioane în 2028 iar industria AI va trece de 2,5 trilioane in 2032.

Ambiţioşilor care vor ca România să fie parte din planul cu materiile prime critice şi materialele strategice ale UE sau ale SUA sau ale ambelor, le spunem că avem doua variante, 1) să extragem şi să exportăm sau 2) să extragem, să procesăm şi să exportăm. Diferenţa este de câteva zeci, poate sute de miliarde de Euro.

Sorin Pâslaru, dacă reuşim să mergem pe a doua variantă, în 5-7 ani de zile depăşim Polonia - care este greu de ajuns, nu a închis în ultimii 25 de ani nici măcar o singură mină.

La final, reiau întrebarea, vă place chimia? Fiţi atenţi aici ce poate chimia. Wolfram. Noul iPhone 17, care cântăreşte mai puţin de 200 de grame, are un motoraş cu un conţinut de vreo 10 grame de wolfram care generează alertele de vibraţie şi haptic. 10 grame fac sa vibreze 200 de grame. La 75 de kg, imaginaţi-vă că puteţi face să vibreze o stancă de o tonă jumătate!