Evoluţia PIB-ului, a deficitului, a datoriei publice şi a inflaţiei sunt indicatori cheie la care se uită deopotrivă analiştii, dar şi creditorii României. Iar cu cât peisajul global este mai inflamat de presiuni diverse, cu atât echilibristica economică la nivel local şi mondial este mai complicată.

Într-o zi ploioasă de toamnă, la o aruncătură de băţ de Piaţa Eroilor, la sediul firmei, Claudiu Cazacu, analist în cadrul firmei de trading XTB România, creionează tabloul economic al ţării noastre, dar punctează şi care sunt cele mai importante tendinţe la nivel mondial. Începe cu situaţia din România şi, spune el, „aici datele arată că după un avans al PIB de 0,8% anul trecut, poate reuşim să avem 0,6% anul acesta”. Este, explică el, o doză mare de incertitudine, iar anul viitor se aşteaptă o accelare uşoară, dar sunt foarte multe necunoscute - depinde de felul în care sunt gestionate fondurile europene, de evoluţia pieţelor, care este apetitul lor pentru pentru a ne finanţa în condiţiile în care datoria publică este în creştere, punctează Claudiu Cazacu. El se referă la avansul de la 54,6% (în 2024) al datoriei publice, care este estimat să treacă la final de 2025 de pragul de 60% şi cu previziuni pentru anul viitor spre un nivel de 67%.

Or un avans de peste 13% al acestei datorii este, spune analistul de la XTB, „cam mult totuşi, este o situaţie delicată pentru România. Aşa arată cifrele şi poate să pară OK, la 60%, faţă de alte ţări care au 80-90%. Ar părea că mai avem spaţiu, dar trebuie să luăm în considerare viteza cu care ne mişcăm: 13% în doi ani este o accelerare foarte îngrijorătoare”.

Pe de altă parte, completează Claudiu Cazacu, inflaţia („ceea ce ne preocupă şi vedem zi de zi”) – cu o prognoză de 9,1% - aproape că se dublează anul acesta comparativ cu nivelul anului trecut (5,1%), iar previziunile pentru anul viitor se plasează la 4,5%. Cât priveşte deficitul de cont curent - „aici includem diferenţe între ceea ce importăm şi ceea ce exportăm. Aş semnala şi aici o tendinţă, de adâncire. Eram aproape de zero în 2015, ceea ce însemna că aveam cumva un buffer, o zonă de siguranţă care a dispărut, iar tendinţa este de natură să ne preocupe. Asta înseamnă că nu suntem competitivi la export sau că importăm mai mult decât ne permitem, mai mult decât ne ţine pătura. Nu este o situaţie de dorit şi soluţiile nu sunt foarte simple, pe termen foarte scurt, ele sunt de perspectivă. Pe teremen scurt corecţia se poate face printr-o tăiere a consumului. Cum se face asta? Sunt mai multe căi - austeritatea sau o corecţie pe cursul de schimb. Vom vedea care dintre acestea se întâmplă şi în ce măsură.”

Datoria publică este în creştere şi se aşteaptă să meargă spre 80%, acesta fiind un nivel mediu al zonei euro, care nu reflectă extremele. În Europa este de aşteptat ca PIB-ul să accelereze la 1,2% („ceea ce este puţin”), pentru că Europa a pierdut competitivitate, a pierdut productivitate, iar decalajul faţă de SUA a crescut; „faţă de China nu mai vorbim. Şi atunci zona europeană trebuie să găsească noi resorturi de creştere”.

În zona euro, inflaţia este în scădere, Banca Centrală Europeană este fericită. „Sigur, mai sunt şi alte valabile. Cursul de schimb trebuie luat în calcul. Şi un curs are moneda euro puternică defavorizează exportul, defavorizează motorul de export al Germaniei. Şi nu este este dezirabil”, punctează Claudiu Cazacu. Tot el adaugă că moneda euro s-a apreciat destul de mult, poate prea mult.

La nivel european, deficitul bugetar se plasează la circa 3%, datoria publică este în creştere uşoară, inflaţia în scădere şi un PIB care creşte. „Deci cumva zona euro nu arată rău. În schimb avem o divergenţă. Pieţele sunt îngrijorate vizavi de Franţa, pentru că una e să ai datorie la 60-70% şi alta e să te îndrepţi spre o datorie de 120% din PIB şi mai ales să nu ai o percepţie clară despre când ai putea corecta aceste deficite. Pieţele pot să stea cu tine o vreme, să accepte că mergi cumva mai departe decât ar fi normal pentru un timp, dar nu şi pe termen foarte lung.”

Cauza nivelului foarte ridicat al datoriei publice din Franţa se leagă de politicile sociale adoptate în perioada 2010-2012, generate de presiunile publice. Pe de altă parte, observă analistul de la XTB, germanii au fost mai strânşi la pungă şi acum au de unde să cheltuiască. „Şi au şi nevoie să cheltuiască, pentru că industria auto are propriile dificultăţi. Asta ca o explicaţie pe foarte scurt. Iar efectele cred că vor fi de durată în economia europeană. Este o accentuare a schimbării raportului de forţă între Franţa şi Germania.”

Cât priveşte Statele Unite, Claudiu Cazacu arată că bursele sunt sus, multiplii de valoare se plasează la nivele înalte faţă de evoluţia din ultimii 10-15 ani. Ce a determinat această dinamică? „Motorul a fost AI, tehnologia, entuziasmul pentru inteligenţa artificială care va revoluţiona totul. Banii au început să curgă în sectorul tech şi telecom (în linii mari putem să înlocuim telecom cu tech). Faţă de avansul din anul anterior, de 12%, mai nou există un avans al pieţei aproape dublu pentru tehnologie în general. AI a fost un motor pentru burse şi, mai mult, investiţiile anunţate sunt de ordinul trilioanelor. Vorbim de 4 trilioane de dolari până în 2030”, subliniază Claudiu Cazacu. Ceea ce reprezintă 10,8% din PIB-ul SUA cumulativ până în 2030. „Este absolut enorm. Deja AI apare cu date în primul semestru din 2025 - 1,1 puncte de procentuale de creştere a provenit de aici. Deci AI-ul este de bază în creşterea economiei americane. E un pariu cu masiv, o miză pe care o adoptă Statele Unite. Ei vor să vină să devină fabrica de AI a lumii.”

Dar, observă Claudiu Cazacu, acest lucru poate să funcţioneze câtă vreme preţul energiei este scăzut. Dacă vrem să întrebăm un lucru simplu ChatGPT şi nu pe Google direct, vom consuma de 1.000 de ori mai multe resurse. „AI-ul ne ajută, dar deocamdată nu o face foarte eficient. Pare că eficient, pentru că oferă răspunsul rapid. Dar pentru acest lucru consumă foarte mult curent, apă şamd. Dar aceasta este direcţia, se speră că la un moment dat tehnologia va evolua atât de mult, va fi atât de bună, încât eficienţa va creşte foarte mult şi atunci costurile pe răspuns vor fi mult mai mici.”

Câtă vreme SUA investeşte masiv, iar China accelerează de asemenea, în Europa există centre de date, dar continentul nu are decât un campion la acest capitol, Franţa, un producător de modele de frontieră, deci modele foarte avansate. Dar, în linii mari, continentul este destul de în urmă la acest capitol, punctează analistul de la XTB.

SUA şi China sunt cele două puteri mari la capitolul procesării datelor. Din această perspectivă, SUA este pe locul întâi, dar ideea interesantă, spune Claudiu Cazacu, este cumva că restricţiile pe tehnologie pe care le-au impus SUA au permis ca în momentul de faţă China, deşi investeşte masiv, să fie în urmă cu puterea de procesare, dar să o distribuie foarte mult. „Şi momentul în care va avea - să spunem - cipuri mai avansate, va putea face saltul foarte rapid. China îşi pune bazele pentru salt tehnologic viitor foarte vizibil şi foarte puternic.” SUA conduce la puterea de procesare şi capacitatea de energie a centrelor, dar China domină la numărul de clustere.

La puterea de procesare în acest moment, la nivel mondial, Emiratele Arabe Unite se plasează pe locul doi, urmate de Arabia Saudită. În ce priveşte puterea de procesare, Orientul Mijlociu a investit masiv resurse, petrol în ultimii trei ani. „Este foarte interesant şi o strategie care trebuie urmărită”, punctează Claudiu Cazacu.

Dar, atenţionează el, la nivel global ne plasăm într-un fel de balon speculativ. „A mers inteligenţa artificială dincolo de realitate? Există cel puţin un element foarte foarte concret care ridică un semn de întrebare. Vorbim de circularitatea fondurilor. Adică Nvidia are bani în momentul faţă, are cash. Nvidia anunţă că investeşte în OpenAI, dar investeşte în multe direcţii. Iar OpenAI ce face? Cu banii de la Nvidia, cumpără cipuri de la Nvidia. Aparent, cifra de afaceri creşte şi la una şi la cealaltă, dar în realitate banii sunt aceiaşi, doar se plimbă. Avem o suprapunere şi o raportare, o anumită umflare contabilă. Există critici care spun că avem o situaţie asemănătoare cu ce s-a întâmplat înainte de bula dotcom din 2000”, adaugă Claudiu Cazacu.

Tehnologia promite foarte mult, dar câştigători vor fi unu sau doi, subliniază analistul. În momentul de faţă, banii se alocă ca şi cum ar fi mult mai mulţi - 10-15 câştigători mari. „Unii vor pierde foarte mulţi bani şi unii – câţiva – vor câştiga. Per total, vor fi nişte pierderi, vor fi nişte bani care a fost investiţi greşit. Da, tehnologia promite şi după ce se vor aşeza apele din nou, probabil că lucrurile vor vor evolua. Eu am urmărit foarte de aproape acest subiect şi cred că lucrurile sunt undeva hype, prea umflate, prea exagerate. Dar progresul pe care l-am văzut în ultimii doi ani este este spectaculos şi mai este loc de îmbunătăţire.”

Dar în ecuaţia dezvoltării inteligenţei artificiale, contează enorm preţul la energie şi sustenabilitatea acesteia. Acum OpenAI este pe pierdere, observă Claudiu Cazacu. Dacă se va plăti preţul real pentru ChatGPT şi dacă preţul la energie nu va scădea, atunci câtă lume îşi va putea permite un preţ de patru, cinci, poate de zece ori mai mare faţă de varianta plătită? „Câţi şi-ar permite să plătească 100-150 de dolari pe lună pentru un abonament ca să li se răspundă la întrebări? Poate nu toţi cei care sunt luaţi în calcul când se fac scenariile. În schimb, se găsesc noi utilizări. Studiile arată că persoanele fizice folosesc foarte multe AI, dar companiile încă nu prea au găsit variante de a integra în lucrul de zi cu zi. De multe ori doar se laudă, pentru că dă bine în ochii investitorilor. Dar în realitate nu au un use case foarte aşezat. Ceea ce eu cred că se va schimba. Cred că din păcate companiile vor fi dispuse să plătească mai mult pe tehnologie în condiţiile în care îşi vor plăti forţa de muncă mai puţin”, crede analistul. El se aşteaptă să apară noi meserii, legate de implementarea de AI. „Dacă aş fi îngrijorat legat de viitorul profesiei mele şi aş vrea să mă uit într-o zonă, aceasta ar fi. Mai este partea de implicaţii, de etică, de legal, apoi mai este partea de rescriere a legilor economice”, conchide Claudiu Cazacu.