Pe lângă gap-ul de TVA, adus de gemul bunicilor, după cum spune şeful ANAF, după explozia de gaze de la blocul din Rahova, după discuţiile uzuale ne neînţelegere din cadrul coaliţiei de guvernare, un alt subiect care va ţine agenda în următoarea perioadă va fi creşterea salariului minim pe economie, un subiect la care se uită şi cei care sunt plătiţi în acte cu salariul minim, dar şi cei pentru care orice creştere a salariului minim înseamnă şi creşterea salariului lor.

PSD susţine creşterea în continuare a salariului minim din 2026 în ciuda încetinirii evidente a economiei, iar Cristian Socol, profesor la ASE şi economistul neoficial al PSD, argumentează acest lucru.

La polul opus, USR, cel puţin prin opinia unuia dintre lideri, Claudiu Năsui, este împotriva acestei creşteri; PNL este aşa şi aşa, adică nu are o opinie clară şi argumentată; UDMR va merge pe mâna PSD, iar organizaţia patronală IMM România este împotrivă, cerând guvernului să nu crească salariului minim în 2026, deoarece întreprinderile nu mai pot suporta creşterea costurilor cu forţa de muncă într-o perioadă în care există o mărire generalizată a taxelor şi impozitelor pentru mediul de afaceri.

IMM România spune că o modalitate a creşterii veniturilor salariale, fără o mărire nesustenabilă a costurilor pentru angajatori, este scăderea fiscalităţii pe forţa de muncă, ceea ce implică o creştere a veniturilor pentru salariaţi.

În acest moment, salariul minim pe economie este 4.050 de lei brut, adică 796 de euro, ceea ce înseamnă un salariu minim net de 2.574 de lei, adică 506 euro. De precizat că 300 de lei din salariul brut sunt fără taxe. Un angajator are un cost total la salariul minim brut de 4.134 de lei, din care 62% înseamnă salariul net al angajatului, iar 37,7% sunt taxele şi impozitele la stat.

Salariul mediu brut pe economie este de 9.002 lei (august 2025), adică 1.772 de euro, ceea ce înseamnă un salariu mediu net de 5.387 de lei, adică 1.060 de euro. Costul total al angajatorului este de 9.205 lei, din care 57,2% ia angajatul, iar 42,7% ia statul.

În România, conform lui Cristian Socol, 838.429 de salariaţi sunt plătiţi oficial cu salariul minim pe economie.

Creşterea salariului minim pe economie într-un mod accelerat din 2012 încoace a fost cel mai bun instrument economic, cu cel mai mare impact, pe care l-au avut toate guvernele, fie că au înţeles sau nu ce înseamnă şi ce impact economic şi social are această creştere a salariului minim.

Într-o economie extrem de polarizată, cum este cea din România – primele 1.000 de companii realizează aproape jumătate din cifra de afaceri totală din economie, iar restul de 800.000 se bat pe ceea ce rămâne -, creşterea salariului minim este singurul instrument pe care îl are la dispoziţie Guvernul dar şi societatea în ansamblu pentru a susţine creşterea veniturilor şi a mai reduce din decalajele salariale, atât cele de pe piaţa internă, cât şi faţă de Uniunea Europeană.

Creşterea salariului minim, care antrenează şi alte creşteri salariale din economie, a susţinut apropierea incredibilă a României faţă de Uniunea Europeană în ultimii 15 ani.

Această creştere salarială nominală în lei, coroborată cu stabilitatea cursului de schimb valutarleu/euro plus evoluţia preţurilor din economie, a făcut ca România să depăşească Ungaria, să fie aproape de Portugalia şi în apropierea Poloniei în clasamentul ţărilor după criteriului GDP/locuitor la paritatea puterii de cumpărare.

Acestă creştere salarială a fost susţinută de evoluţia economiei şi a pieţei forţei de muncă, nu a venit numai din pix, pe cale administrativă, ca o decizie unilaterală a guvernului.

În 2012, când salariul minim brut era de 700 de lei, iar salariul net de 500 de lei, PIB-ul, adică valoarea adăugată adusă într-un an în economie, era de 596 de miliarde de lei, adică 134 de miliarde de euro.

Acum, la un salariu minim brut de 4.050 de lei şi la un salariu minim net de 2.574 de lei, avem un PIB estimat în acest an că va ajunge la 1.900 de miliarde de lei, adică 380 de miliarde de euro.

(Când guvernul majorează salariul minim, este o măsură socialistă. Când o companie majorează salariul minim intern, este o măsură capitalistă)

Creşterea salariului minim brut pe economie nu trebuie privită numai în contextul simplu al costurilor salariale pentru companii, ci într-un context mai larg al gestiunii pieţei forţei de muncă, al necesităţii păstrării forţei de muncă în ţară, al necesităţii de a recupera diferenţe salariale faţă de ţările din UE, al necesităţii unei linişti sociale şi nu în ultimul rând al necesităţii asigurării unor venituri mai mari la buget.

În acest moment, guvernul are nevoie de încasări la buget mai mari, pentru a nu creşte din nou taxele şi impozitele, partidele au nevoie să mai oprească trendul politic suveranist şi naţionalist, economia are nevoie de o creştere din nou a consumului (că o bună parte din creşterea salarială se duce în importuri, nu este vina angajaţilor), care să oprească trendul de scădere cu care ne confruntăm de un an.

Piaţa muncii s-a răcit considerabil din cauza evoluţiei sub aşteptări a economiei – care se confruntă cu stagnare şi chiar cu perspectiva unei recesiuni -, creşterile salariale s-au diminuat, creşterea inflaţiei depăşind în acest moment creşterea nominală a salariilor, ceea ce înseamnă că salariile au intrat într-un teritoriu real negativ.

Nu cred că guvernul îşi poate permite în acest moment reducerea taxelor şi impozitelor pe forţa de muncă având în vedere dezastrul bugetar în care se află şi necesitatea reducerii deficitului bugetar.

Ca întotdeauna, cineva trebuie să plătească acest cost al creşterii salariului minim pe economie.

Contextul general european începe să se schimbe, iar criza forţei de muncă interne cu care se confruntă ţările europene, începând cu cele mari (Germania are un deficit de 4 milioane de angajaţi), a dus la necesitatea creşterii salariului minim pe economie în toate ţările, mai ales în condiţiile în care câştigurile mari sunt obţinute de capitalul financiar, ceea ce provoacă o reacţie negativă din partea angajaţilor.

Nu ştiu ce variante sunt pe masa premierului privind salariul minim de anul viitor (fie rămâne la 4.050 de lei brut în primele luni, fie creşte la 4.300 sau 4.500 de lei brut, fie urcă la 4.700 de lei brut la finalul anului în fucţie de situaţia economică), dar ştiu că salariul minim brut trebuie să ajungă cât mai repede la 5.000 de lei brut, adică aproape 3.000 de lei net.

Nu de alta, dar angajaţii sunt din ce în ce mai stresaţi şi nervoşi, nu se uită cu ochi buni la această restructurare şi scădere economică, şi să nu ne trezim că pleacă în Germania, ţările nordice, Spania, Italia etc. şi provoacă o criză de forţă de muncă în România.

Discuţia nu este numai despre creşterea salariului minim, având în vedere că aproape 900.000 din 5,2 milioane de angajaţi sunt plătiţi oficial la acest nivel, ci despre piaţa forţei de muncă, să nu pierdem ceea ce avem, şi care se ţine greu iar ceea ce lipseşte să fie plombat cu muncitori asiatici, care rezolvă problema companiilor pe termen scurt, dar începe să creeze o iritare în societate.  

Creşterea salariului minim nu este doar strict un cost pentru companii. Bineînţeles că dacă atârnă greu acest cost şi nu ai de unde să-l plăteşti, este o problemă. Dar nu cred că am ajuns acolo.