Declinul demografic care ne defineşte era capătă viteză şi câştigă teren, scrie Financial Times.

În peste două treimi din cele 195 de ţări ale lumii, numărul mediu de copii per femeie a coborât sub „rata de înlocuire“ de 2,1 care menţine populaţiile stabile în lipsa imigraţiei. În 66 de ţări, media este acum mai apropiată de 1 decât de 2. În unele, cel mai obişnuit număr este zero.

Atât ritmul, cât şi amploarea de­clinului sfidează aşteptările. Deşi ţările cu venituri mari şi medii se confruntă cu declinul demografic de peste o jumătate de secol, fenomenul a accelerat notabil în ultimii 10 ani.

Analizele datelor indică faptul că deşi în spatele scăderii ratelor natali­tăţii există mulţi factori, cel mai re­cent declin pare să aibă legătură cu utili­za­rea tehnologiei. Aproape în­trea­ga lu­me este acum afectată. Până de cu­rând, ratele ultrascăzute şi în scădere rapidă ale natalităţii erau în primul rând o problemă a ţărilor bogate, însă multe ţări aflate în curs de dezvoltare au acum rate mai scăzute ale fertilităţii decât ţările mult mai bogate.

Îmbătrânirea populaţiei reduce forţa de muncă şi afectează creşterea productivităţii şi nivelului de trai.

Pre­siunea fiscală generată de cheltu­ie­lile în creştere pentru pensii şi în­gri­jire împiedică de asemenea investi­ţiile în infrastructură, contribuind la crearea unui sentiment de declin care alimentează politica anti-sistem.

Ratele natalităţii se prăbuşesc a­desea în pofida şi nu din cauza do­rin­ţelor oamenilor. Majoritatea tinerilor şi tinerelor susţin în continuare că îşi doresc în jur de doi copii. În schimb, există un „decalaj de fertilitate“ între obiective şi rezultate, datorat fricţiu­nilor şi frustrărilor care au mare legă­tură cu stilurile moderne de viaţă, incluzând locuinţele noastre şi, din ce în ce mai mult, telefoanele noastre.

În deceniile anterioare, rata fertilităţii la nivel mondial a scăzut pentru că cuplurile au avut mai puţini copii. Acum, principalul motiv este că există mai puţine cupluri.

Un studiu realizat de demograful Stephen Shaw arată că în SUA şi majoritatea ţărilor cu venituri ridicate, numărul copiilor născuţi de mame este stabil şi chiar în creştere, însă proporţia femerilor care au copii a scăzut dramatic în ultimii 15 ani.

Stereotipurile asociate adesea cu această tendinţă includ femeile care-şi spun carierele înaintea copiilor, sau cuplurile care ales ă nu-i facă în pofida veniturilor lor disponibile ridicate. Însă, într-o gamă variată de ţări, declinul naşterilor şi al numărului de cupluri este mult mai pronunţat în rândul celor cu cel mai redus nivel de educaţie şi venituri.

Implicarea statului în ţările bogate nu au reuşit să stopeze acest trend. Mulţi oameni optează fericiţi pentru o viaţă fără partener şi fără copii. Însă datele arată că la nivelul mai general al societăţii, numărul celor care găsesc parteneri şi au copii este în scădere în pofida intenţiilor.

În mai multe ţări bogate, un obstacol major în calea formării familiilor în ultimele decenii l-au constituit locuinţele. Până la jumătate din declinul ratelor fertilităţii în şările respective din anii 1990 poate fi pus pe seama scăderii numărului de proprietari de locuinţe şi creşterii numărului de adulţi tineri care locuiesc cu părinţii.

Însă acest lucru nu poate explica cel mai recent declin abrupt sau amploarea sa globală. Nici alţi factori economici nu sunt concludenţi. Nemulţumiţi de explicaţiile pur economice, cercetătorii încep să arate cu degetul către un nou vinovat: dispozitivele şi platformele digitale care joacă un rol prea mare în vieţile tinerilor la nivelul întregii lumi.

Autorii unui studiu recent argumentează că telefoanele mobile au transformat modul în care tinerii îşi petrec timpul unii cu alţii, reducând dramatic socializarea faţă-în-faţă şi ducând la prăbuşirea fertilităţii lor.

În ţară după ţară, rata natalităţii a scăzut vertiginos după introducerea smartphone-urilor. Demograful finlandez Anna Rotkirch argumentează că timpul petrecut pe social media, şi valorile şi stilurile de viaţă proiectate de astfel de platforme, îngreunează formarea de relaţii serioase în rândul tinerilor.

Ce ar trebui făcut pentru a face faţă tendinţelor adânc înrădăcinate în stilurile de viaţă moderne?

Există ample dovezi că oferind locuinţe sigure şi adecvate cuplurilor tinere creşte probabilitatea ca acestea să-şi întemeieze o familie. „Bonusurile pentru copii“ care stimulează cuplurile să aibă copii sunt o altă opţiune care ar putea opri această scădede, dar numai dacă sunt suficient de generoase.

Însă resursele guvernelor sunt limitate, factorii economici nu decid singuri declinul demografic, iar stimulentele ar putea fi inutile când din ce în ce mai mulşi oameni pur şi simplu nu au parteneri.

Ideea principală este că scăderea ratelor natalităţii pare să facă parte dintr-un fenomen mai amplu de celibat în rândul tinerilor adulţi, izolare şi deteriorarea stării de bine. Având în vedere legătura probabilă cu tehnologia şi reţelele sociale, cea mai bună speranţă de a inversa această tendinţă ar putea fi schimbarea obiceiurilor noastre digitale.

În România, în 2024 s-au născut 149.612 copii, indicatorul coborând sub pragul de 150.000, cu aproape 4% sub nivelul din 2023, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică. În 2024 a fost înregistrat ce mai mic număr de născuţi-vii din 1930. Rata totală a fertilităţii a fost de 1,39.

În UE, rata totală a fertilităţii a atins cel mai scăzut nivel din ultimele peste şase decenii. Rata aproape s-a înjumătăţit în ultimii 60 de ani, coborând de la 2,62 în 1964 la 1,34 în 2024, potrivit Euronews.