Trump a cerut deschis armatei iraniene să depună armele şi populaţiei să preia controlul guvernului. Nu este retorică de război, este un obiectiv politic explicit: schimbarea regimului de la Teheran.

În orele care au urmat exploziilor din centrul Teheranului, Trump a vorbit despre „operaţiuni militare majore" şi a promis imunitate militară iranienilor care capitulează. Canalele oficiale israeliene în limba persană au invitat iranienii să documenteze protestele împotriva regimului. Mesajul este fără echivoc: obiectivul nu este doar militar, ci politic, scrie Il Messaggero.

Potrivit The Guardian, raidul a avut loc la câteva ore după ce Trump şi-a exprimat nemulţumirea faţă de negocierile nucleare.

Dar momentul nu poate fi explicat doar prin problema nucleară. Atacurile vin după săptămâni de represiune internă în Iran, cu mii de victime. Washingtonul a calculat că regimul este vulnerabil: sub presiune economică, izolat diplomatic şi zguduit de proteste.

Planul „optimist" al Washingtonului: bombardarea infrastructurii militare şi a bazelor Gărzii Revoluţionare Islamice ar putea crea condiţiile pentru o ruptură în elita iraniană. O parte a aparatului ar putea alege să abandoneze conducerea ideologică pentru a supravieţui.

Regimul iranian nu este doar o conducere politică. Este o împletire profundă între instituţii religioase, aparat militar şi reţele economice controlate de IRGC. O slăbire bruscă ar putea produce efectul opus: o lovitură de stat din partea facţiunilor radicale sau un vid de putere cu riscul fragmentării. Precedentul libian rămâne un avertisment serios.

Teheranul a promis un „răspuns zdrobitor". În primele ore s-au înregistrat deja lansări de rachete către Israel şi tensiuni în Bahrain, unde se află flota americană. Iranul păstrează instrumente semnificative: rachete balistice, drone, miliţii aliate şi capacităţi navale în Strâmtoarea Hormuz. O operaţiune concepută ca limitată se poate transforma rapid într-un conflict regional cu impact major asupra pieţelor energetice.

Dacă naţionalismul iranian se mobilizează în jurul regimului, atacul riscă să întărească tocmai puterea pe care intenţiona să o distrugă.