Criza politică putea fi evitată dacă ar fi existat înţelepciune, care să pună pe prim-plan situaţia macroeconomică foarte gravă, iar unii vorbesc deja de alegerile din 2028, când acum esenţial este să ne ocupăm de starea finanţelor publice, de PNRR, de reforme, spune Daniel Dăianu,  preşedintele Consiliului Fiscal

Nu trebuie întârziat cu formarea noului guvern, care să continue consolidarea fiscal-bugetară, a adăugat el.

” Inflaţia mult crescută şi încetinirea economică, către recesiune, reprezintă preţul pe care România îl plăteşte pentru imprudenţe/erori în politicile fiscal-bugetare. Aici se vede un cost al dominanţei fiscale asupra economiei”.

La finele deceniului trecut, România era singurul stat din UE în procedura de deficit excesiv, în condiţiile în care ani în şir fuseseră practicate politici bugetare imprudente. Totodată, guvernele au ignorat că ţara are venituri fiscale (inclusiv contribuţii) foarte joase – 27-28% din PIB, faţă de media de 40% din PIB în UE, faţă de media de 34-35% din PIB în regiune. Şi nu a existat preocupare serioasă de creştere a acestor venituri, subliniază Daniel Dăianu.

În acest deceniu, deficitele au crescut mult, dar nu numai din cauza succesiunii de şocuri (pandemie, criza energetică augmentată de invadarea Ucrainei, conflicte militare, schimbări de climă, război comercial şi dezordine în relaţiile internaţionale).

În 2023 şi anul următor, au fost adoptate măsuri care au condus la un deficit bugetar ESA de peste 9% din PIB în 2024, nivel înregistrat numai în anul pandemiei; a fost cel mai înalt deficit din UE.

Deficitul a crescut în 2024 în largă măsură prin noi cheltuieli permanente, cu salarii şi pensii.

”Cu atât mai mult se vede cât de păguboasă este neglijarea necesităţii de a creşte veniturile fiscale, venituri proprii ale bugetului. Corecţia bugetară a început prin îngheţare de salarii şi pensii, creşteri de taxe şi impozite, dar deficitul ESA de 7,8% din PIB în 2025 a rămas cel mai înalt din UE (deficitul cash a fost de 7,65% din PIB)”.

 În 2026, deficitul ar trebui să se îndrepte către 6,2% din PIB, potrivit proiectului de budget, ceea ce ar fi o ajustare remarcabilă.

”Dar mai este cale lungă până la realizarea de surplusuri primare (adică deficit înainte de serviciul datoriei publice) care să faciliteze stabilizarea datoriei publice. O corecţie fiscal-bugetară de amploare, cum este cazul României, nu se poate realiza fără ca societatea să sufere efectele; cineva trebuie să plătească, chiar dacă povara ajustării, din nefericire, nu este distribuită în mod echitabil. Această corecţie se face în mod gradual, dar este oricum cu dureri.”.

Daniel Dăianu explică că deficitele bugetare mari, politicile fiscale expansioniste pot stimula creşterea economică, dar nu pe baze sustenabile; ele pot alimenta inflaţia şi adâncesc deficite externe.

”Când deficitele nu mai sunt tolerate de pieţe, intervine o corecţie, ce poate fi foarte dureroasă. Este ceea ce se întâmplă din 2025 în România”.

Revenind la situaţia prezentă, el atrage atenţia că este esenţial să nu existe o deviere semnificativă în 2026 de la traiectoria consolidarii fiscal-bugetare. ”Este necesar ca noul guvern să continue procesul de corecţie. Agenţiile de rating, pieţele externe în general, aşteaptă instalarea noului guvern şi, mai ales, semnalele pe care le va transmite, acţiunile întreprinse”.

În aceste condiţii, este mai mult decât oportun ca în acest an sa nu se intarzie cu proiectul de budget pentru 2027.

Deficite bugetare mari întreţin rate de dobândă ridicate pe piaţa internă, care ilustrează un efect de evicţiune (crowding out). ”Poate suna paradoxal această afirmaţie, dacă avem în vedere că depozitele din bănci sunt considerabil mai mari decât volumul de credite ale băncilor comerciale. Dar efectul de evicţiune se vede prin nivelul ridicat al ratelor de dobândă. Sunt voci care vorbesc despre reducere de taxe. Dacă noul guvern ar opera o asemenea măsura, ar trebuie să reducă concomitent cheltuieli publice pentru a nu periclita consolidarea fiscal-bugetară. Oricum, ar fi o operaţiune puţin spus riscantă”.

Daniel Dăianu subliniază că România trebuie să continue consolidarea fiscală şi dincolo de 2026, pentru a ajunge la deficit de 3% din PIB în câţiva ani, chiar sub acest nivel pentru a avea spaţiu fiscal. În plus, este vital să existe o colectare mult mai bună de venituri fiscale care să ajute consolidarea fiscal-bugetară, acoperirea creşterii cheltuielior de apărare şi pentru a atenua subfinanţarea unor domenii de bază din sectorul public (educaţie şi sănătate).

”Evaziunea fiscală şi optimizările fiscale sunt o problemă de siguranţă naţională şi trebuie să fie combătute prin reforma ANAF şi schimbări legislative, printr-o schimbare de mentalitate, prin eliminarea sentimentului de impunitate in societate. Reforma salarizării trebuie să fie aplicată fără a avea impact negativ asupra corecţiei deficitului bugetar.”.

Vedeti aici intreaga opinie scrisă de Daniel Dăianu