În apropierea graniţei Ungariei cu Croaţia şi Serbia, un pod peste Dunăre, evaluat la 747 milioane de euro, este construit de o companie a lui László Szíjj, asociat de afaceri al celui mai vechi prieten al premierului Viktor Orbán. Szíjj, cunoscut pentru iahturile de lux care au găzduit membri ai cabinetului, deţine firme care au câştigat contracte publice de 7,9 miliarde de euro de la venirea lui Orbán la putere în 2010. În cei cinci ani anteriori, compania sa Duna Aszfalt obţinuse doar 247 milioane de euro din licitaţii.

Conform unei analize Financial Times bazate pe aproape 350.000 de contracte de achiziţii publice, 13 persoane apropiate administraţiei Orbán au început să domine contractele publice după 2010. Premierul prezintă sistemul, denumit „System of National Co-Operation” (NER), ca un mecanism de colaborare între stat şi sectorul privat. Criticii, însă, îl consideră o formă de clientelism, susţinând că fondurile publice sunt redirecţionate către apropiaţi ai premierului, care, în schimb, îi sprijină campaniile electorale. Analiza FT arată că 14% din totalul sumelor acordate în achiziţii publice sub Orbán au mers la 42 de companii controlate de aceşti 13 indivizi, comparativ cu doar 1% între 2005 şi 2010. Din 2010 până la finalul lui 2025, aceştia au obţinut contracte de peste 28 miliarde de euro, echivalentul a 1,8 miliarde pe an, de 15 ori mai mult decât media anuală de 121 milioane din perioada pre-Orbán.

Un nod central al reţelei este Lőrinc Mészáros, prieten din copilărie al premierului, care a devenit cel mai bogat om din Ungaria în mare parte datorită contractelor publice de construcţii. Lista principalilor beneficiari include şi Szíjj, fostul coleg de facultate al lui Orbán Lajos Simicska, fiul vitreg al premierului István Tiborcz, partenerul de drumeţii al premierului István Garancsi şi omul din spatele imperiului publicitar Gyula Balásy. Analiza FT foloseşte date guvernamentale ungare şi cercetările lui István János Tóth, economist şi director la Corruption Research Center Budapest, care a documentat pentru Comisia Europeană că actorii conectaţi politic au de 2,5–3,3 ori mai multe şanse să câştige contracte publice.

Szíjj a fondat Duna în anii ’90 şi a dezvoltat treptat compania într-un grup de dimensiuni medii. Creşterea sa excepţională a început în 2010, când a început să aplice pentru contracte publice împreună cu Mészáros şi ulterior a colaborat şi cu alţi membri ai grupului de 13 persoane. Înainte ca Mészáros şi familia sa să preia compania de construcţii Euro General în 2017, aceasta câştigase contracte de doar 36 milioane de euro. Ulterior, fie individual, fie în consorţii, a acumulat 175 milioane de euro. De asemenea, Tiborcz a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Ungaria, parţial prin contracte cu statul şi finanţări de la bănci controlate de stat sau de apropiaţi ai premierului. El a negat că relaţia cu Orbán i-ar fi influenţat succesul şi a precizat că, după 2015, a evitat implicarea directă în licitaţii publice.

Mai multe firme din reţea au obţinut contracte semnificative şi după ce Comisia Europeană a început să blocheze fonduri. Cele 13 companii asociate au câştigat 12 miliarde de euro din contracte finanţate de UE de la venirea lui Orbán la putere, inclusiv 700 milioane după ce Bruxelles-ul a început să îngheţe fonduri. Blocarea fondurilor a vizat în principal contractele considerate vulnerabile la corupţie, însă firmele beneficiare au continuat să câştige licitaţii.

Practic, grupul a dominat contractele „single-bid”, în care nu participă alte firme. În perioada 2024–2025, 69% din contractele lor au fost atribuite astfel, comparativ cu o medie de 29% pentru toate firmele maghiare. Aceasta reflectă o creştere semnificativă faţă de perioada anterioară, când 45% din contractele câştigate de firmele politice conexe erau single-bid. Această practică a fost semnalată de Comisia Europeană drept una dintre cauzele îngheţării fondurilor pentru Ungaria.

Companiile beneficiare susţin că succesul lor se datorează experienţei şi calităţii lucrărilor. Duna Aszfalt afirmă că expansiunea sa a început înainte de venirea lui Orbán şi că a câştigat deseori licitaţii competitive împotriva firmelor internaţionale.

„Accesul la licitaţiile finanţate din fonduri europene a devenit semnificativ doar după 2010. Înainte de 2010, marile companii multinaţionale construiau autostrăzi în Ungaria”, se arată într-un comunicat al companiei.

Impactul economic al fenomenului este semnificativ: concentrarea contractelor în mâinile unui grup restrâns afectează concurenţa, limitează accesul altor companii şi creşte riscul de alocare ineficientă a fondurilor publice, inclusiv din surse europene. Pentru investitori şi companii, structura NER creează un mediu de afaceri predictibil doar pentru cei conectaţi politic, în timp ce restul pieţei rămâne marginalizată.

Pe fondul apropiatelor alegeri, acuzaţiile de corupţie au devenit un subiect central, opoziţia raportând un avantaj în sondaje, ceea ce ameninţă 16 ani de dominaţie Orbán. Sistemul economic-politic de tip NER, după cum arată datele, a transformat conexiunile personale în miliarde euro, replicând modelul de clientelism observat în alte state est-europene, inclusiv Rusia.