Conform economiştilor şi datelor statistice, România este în recesiune din 2024 dar nu ştiam noi, iar recesiunea de la finalul anului trecut  - trimestrul III şi trimestrul IV pe minus – a fost doar confirmarea oficială a acestei situaţii.

După ce ar fi trecut efectul creşterii taxelor şi a preţurilor, în frunte cu energia, economia şi investiţiile private ar fi trebuit să-şi revină.

2026 ar fi trebuit să fie anul României, după cum spunea Ştefan Nanu, directorul Trezoreriei Statului şi principalul responsabil de împrumuturile de pe piaţa externă şi internă pe care trebuie să le facă Ministerul Finanţelor, care să asigure finanţarea deficitului şi finanţarea României.

De la jumătatea anului 2026 inflaţia ar trebui să scadă de la peste 9% la 3-4%, odată cu scăderea inflaţiei şi BNR ar trebui să înceapă să scadă dobânzile, creşterea salariului minim ar trebui să ducă la o creştere a salariilor şi revenirea puterii de cumpărare afectată puternic în ultimul an, scăderea deficitului bugetar ar trebui să mulţumească agenţiile de rating şi pieţele financiare şi să scadă riscul asociat României prin scăderea dobânzilor la care se împrumută Guvernul, îmbunătăţirea indicatorilor macroeconomici – inflaţie, deficit bugetar, dobânzi – ar trebui să ducă la o relansare a investiţiilor private şi la o revenire a creşterii economice după doi ani de recesiune.

Nimic din toate acestea nu mai este valabil după declanşarea războiului din Iran, care s-a extins în toată regiunea Orientului Mijlociu şi care are puterea să se extindă peste tot în lume, mai ales după închiderea strâmtorii Ormuz prin care lumea era aprovizionată cu petrol şi gaze.

Creşterea preţului petrolului peste 100 de dolari pe baril şi chiar la 200 de dolari pe baril după escaladarea conflictului va duce la noi creşteri de preţuri, la revenirea inflaţiei, la afectarea businessurilor, la întoarcerea lumii occidentale din nou într-o situaţie de criză.

În România, revenirea inflaţiei va anula câştigul obţinut din creşterile de salarii din a doua parte a anului, aşa că puterea de cumpărare va scădea în continuare, ceea ce va afecta consumul – deja se simte în toată economia scăderea consumului, începând de la marile reţele de retail şi marile magazine până la cea mai mică shaormerie.

Scăderea consumului va afecta încasările la buget şi economia în ansamblu pentru că investiţiile nu au suficientă forţă să înlocuiască consumul.

Cu încasări în scădere faţă de estimări, Guvernul nu are cum să reducă deficitul bugetar la 6,2% din PIB, conform celor aprobate în buget.

Creşterea economică de 1%, cât a fost prognozată în acest an dar înainte de izbucnirea războiului din Iran, nu cred că mai este valabilă, pentru că motoarele creşterii economice s-au gripat unul câte unul.

Ce se întâmplă în lume, unde totul a devenit o incertitudine şi o volatilitate extrem de ridicată, va afecta investiţiile private, care vor îngheţa. Aşa că nici nu se mai pune problema de noi angajări, ci chiar de restructurări de sus până jos.

În fiecare zi auzim cum în economia românească câte o companie străină închide capacităţi de producţie şi chiar închide fabrica cu totul. În auto, în IT, în domeniile expuse globalizării există o presiune teribilă şi nimeni nu mai este sigur de jobul sau contractul lui.

Situaţia din economia românească nu este cea mai bună în acest moment, dar nici cea mai rea.

România mai poate să reziste: bugetul statului are bani pentru a trece următoarele luni pentru că Ministerul Finanţelor s-a împrumutat cu 4,7 miliard de euro exact înainte să izbucnească războiul din Iran; împrumuturile bilaterale, atât cu băncile mari locale cât şi cu cele internaţionale, acoperă împrumuturile prin licitaţie, unde Ministerul Finanţelor a respins dobânzile în creştere cerute de bănci; BNR are suficientă rezervă valutară pentru a calma presiunile pe cursul valutar leu/euro (de când a izbucnit războiul din Iran BNR vinde valută pentru a nu lăsa cursul să crească în această perioadă); sistemul bancar continuă să fie bine capitalizat şi lichid; persoanele fizice şi chiar companiile nu au expunere pe valută care să dea peste cap piaţa şi România ca în criza din 2008/2009 salariile în valoare nominală încă nu s-au redus; marile companii, atât multinaţionalele cât şi companiile româneşti, au bani în conturi pentru a trece aceste vremuri.

Nimeni nu ştie cum vor evolua lucrurile în Iran, în Orientul Mijlociu (şi să nu uităm că există în continuare război în Ucraina), nici măcar Trump nu ştie ce să facă mai departe şi cum să iasă cu faţa curată din Iran.

Problema este că dacă partidele de la guvernare continuă să se joace de-a politica, aşa cum se joacă cu această guvernare şi cu bugetul statului pe 2026, din recesiune ne vom trezi că intrăm în criză economică, criză financiară – creditorii îşi reduc expunerea pe România şi nu ne mai împrumută -, criză politică – niciun partid nu vrea să se asocieze cu o scădere economică -, şi criză socială – oamenii ies în stradă cerând altceva, iar acel altceva sau altcineva se va trezi în faţa aceleiaşi situaţii economice şi financiare.

Dacă cele patru partide care formează Guvernul – PSD, PNL, USR şi UDMR – nu strâng acum rândurile şi nu arată public acest lucru, criza este mai aproape de noi decât credem.

Situaţia geopolitică este mult prea tensionată pentru ca liderii politici de la putere să fie în opoziţie toată ziua, aşteptând ca economia să crească de la sine, companiile private să-şi reia investiţiile, iar salariile să crească din nou.

Problema este ca această recesiune şi criză geopolitică să nu se extindă peste tot, pentru că nu prea mai avem cu ce să stingem focul.