♦ În contextul în care conflictul din Orientul Mijlociu se prelungeşte, gazul se scumpeşte din nou masiv, iar miile de megawaţi în eoliene şi solare montate nu contează pentru că cetăţeanul european conduce maşini diesel, se încălzeste cu gaze, consumă energie care are la bază gazul, iar industria europeană este aproape la fel de electrificată ca acum un deceniu.

În ciuda tuturor declaraţiilor de la cel mai înalt nivel, Uniunea Europeană arată, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, că în ceea ce priveşte gazul nu a învăţat nimic din criza din 2022. Cu miliarde de euro injectate în importuri de echipamente solare din China, electrificarea economiilor europene, a transporturilor, a încălzirii rămâne un mit unde se bate pasul pe loc de un deceniu. Gazul este peste 20% din energia primară pe care o consumă UE, consumul de gaz chiar a crescut anul trecut, peste 90% din gazul consumat este importat, iar pentru casnici gazul este cea mai importantă sursă de energie. În România, populaţia este protejată de scumpirea gazului pentru încă un an, dar în acest moment industria, care a ajuns să reprezinte circa 50% din consumul total, este pe cale de a primi o nouă lovitură după cea din 2022, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu.

Problema României nu este legată de cantitatea de gaz, aşa cum este afectată Asia de sistarea livrărilor prin strâmtoarea Ormuz, producţia internă poate acoperi cererea. Problema este legată de preţ.

„Piaţa gazelor este la fel de distorsionată ca în 2022 la momentul războiului din Ucraina“, spune un specialist din domeniu.

Pe bursele europene, gazul s-a scumpit şi cu peste 70%, iar conflictul din Orientul Mijlociu, în ciuda tuturor speranţelor că va fi unul de scurtă durată, se prelungeşte.

„Europa este într-o poziţie critică. Europa a oprit investiţiile sale în petrol şi gaze pentru a injecta miliarde în panouri chinezeşti.“

În timp ce banii europeni s-au dus pentru a cumpăra echipamente din China, investiţiile în producţia internă de gaze nu au fost susţinute, industria a plătit preţuri premium la energie în timp ce importurile de produse din state cu energia subven­ţionată au pus la pământ industria locală.

Pe zona de îngrăşăminte de exemplu, Rusia este cel mai mare furnizor extern al UE, în contextul în care 70% din îngrăşăminte este reprezentat de gaze. Paradoxul este suprem pentru că în timp ce UE a interzis importurile de gaze ruseşti, pentru a-şi crea o dependenţă de LNG-ul american, ia cu două mâini îngrăşăminte ruseşti pentru că sunt mai ieftine.