Izolata capitala a Irlandei pare o destinatie improbabila pentru tinerii francezi. Vremea ar enerva pe oricine de pe Coasta de Azur. Iar mancarea e, in principiu, ceva ce ar putea fi considerat de ghidul Michelin al restaurantelor drept o forma de carne fiarta.

Cu toate acestea, mii de oameni - cei mai multi abia iesiti din universitate - parasesc Franta pentru a trai si a munci aici, intr-un oras european care sclipeste in termeni economici, in ciuda aerului de stagnare de pe restul continentului. Ca multi altii care se muta de-a lungul si de-a latul Europei, si francezii migreaza tot pentru locuri de munca, care sunt de departe mai indestulatoare in Irlanda decat in Franta, unde economia e mai subreda, posturile pentru tineri mai putine si taxele mai mari. Pentru europeni, obisnuiti sa munceasca, sa traiasca si sa moara pe o raza de cateva strazi de locul in care s-au nascut, e o revolutie culturala. Europa se lupta cu probleme de migratie. Tarile europene trebuie sa se descurce nu numai cu imigranti din locuri precum Africa si Asia de Sud-Est, pe care ii limiteaza strict, dar si cu cei veniti din tari UE, unde oamenii sunt indreptatiti potrivit legii - cu unele restrictii - sa munceasca si sa traiasca oriunde pe piata unica europeana.

In Irlanda au venit atat de multi francezi incat persoana care aranjeaza lenjeria in hoteluri sau cea care va serveste bere Guinness la cina e mai probabil sa vina din Lyon decat din Limerick. Se estima ca, pana anul trecut, circa 20.000 de imigranti francezi lucrau in Irlanda, potrivit oficialilor francezi, iar numarul e in continua crestere. Cea mai mare "colonie" franceza e in Marea Britanie, unde circa 86.000 de tineri din Franta au gasit de lucru. E frecvent azi ca in restaurantele britanice chelnerii sa fie francezi.

Pentru unele tari, ca Belgia, migratia a devenit parte a culturii locale. Se estimeaza ca 600.000 de belgieni, adica 8% din populatie, traiesc si lucreaza in afara Belgiei si multi dintre ei nu se mai intorc niciodata. Dar, in ciuda barierelor de limba, chiar si tari ca Franta se schimba. In Germania si Italia, un numar in crestere de tineri care lucrau in domeniul financiar pleaca peste granita, adesea in Londra sau New York. Migratia traseaza de asemenea diferente de clasa intr-o Europa care s-a deschis in ultimii ani tarilor central-europene. In vreme ce francezii instruiti lucreaza in servicii financiare si IT, joburile care implica munca manuala, precum cele din constructii si instalatii, sunt facute adesea de polonezi, lituanieni sau letoni. Cazurile de discriminare la locul de munca impotriva imigrantilor din est au cauzat probleme guvernului irlandez.

Moore McDowell, economist la University College Dublin, povesteste ca se plimba recent pe langa St. Stephen’s Green, in centrul Dublin-ului, cand a vazut un semn la locul in care se ridica o constructie, pe care scria, in engleza si in poloneza, "Nu mai angajam polonezi pentru aceasta constructie". Dar in cazul francezilor, "daca stiu bine engleza si au bacalaureatul, exista cerere", spune el. "Avem un usor deficit de forta de munca, asa incat economia irlandeza inca mai absoarbe oameni din Europa."

Irlanda a fost si este una dintre marile povesti de succes economic ale Europei, cu o crestere reala, ajustata cu inflatia, de 5-6% anual in ultima perioada. Angajatii din serviciile financiare si industria IT sunt si acum la mare cautare. Dar in domeniul constructiilor, cererea s-a mai atenuat. Intr-adevar, vitezele diferite cu care cresc economiile europene - sau lipsa lor de crestere - au creat falii de-a lungul si de-a latul Europei, dar acestea nu explica intotdeauna migratia. In Europa Centrala, de exemplu, ratele de crestere economica sunt cu mult mai mari decat cele inregistrate in tari bogate din vest, insa salariile mari inca ii atrag pe central-europeni in tari ca Germania, Franta, Marea Britanie si Irlanda.

Atat de mare e migratia din est spre vest, incat oamenii de afaceri occidentali care au businessuri in tari precum Polonia se plang ca nu reusesc sa gaseasca destui muncitori, de exemplu tamplari, constructori ori instalatori. De-a lungul Europei, procesul a creat un fel de ierarhie, avandu-i in top pe vest-europeni (germani si italieni, de pilda), pe est-europeni la mijloc (angajati in principal in constructii) si pe africani si asiatici la baza piramidei (acestia lucreaza in principal in bucatariile restaurantelor sau in salubritate).

Valul de francezi care se indreapta spre Irlanda prinde viteza si multumita unor oameni ca John Murat, un tanar in varsta de 29 de ani din Lyon, ori ca parizianul Laurent Girard-Claudon. Cei doi au fondat impreuna Approach People, o firma de plasare de forta de munca specializata in gasirea de joburi pentru francezi in Irlanda. In 2002, primul an complet de activitate al firmei, Approach People a plasat 10 francezi; anul acesta se asteapta sa plaseze 350. De la 4-5 angajati la inceput, compania a ajuns la 21 de angajati. Iar site-ul companiei - approachpeople.com - e vizitat, in medie, de circa 500 de francezi.

"E un joc in miscare", spune Girard-Claudon. Mare parte din cresterea companiei, spune el, se datoreaza prezentei in Irlanda a marilor corporatii americane. Printre clientii americani ai Approach People se numara Dell, Symantec, IBM, Microsoft, Oracle si Apple. Atat Murat, cat si Girard-Claudon au ajuns sa fie devotati Irlandei dupa ce au parasit Franta la mijlocul anilor ‘90, in cautare de slujbe. Pentru a intelege de ce Irlanda inca produce locuri de munca in linii de asamblare in vreme ce Franta stagneaza, cei doi au studiat diverse companii din Dublin si au constatat ca in Franta un angajat trebuie sa plateasca impozite, contributie la fondul de pensii, la cel de somaj si la cel de asigurari sociale reprezentand peste 40% din venituri, in vreme ce in Irlanda procentul e de doar 16%. Si-au dat seama, de asemenea, ca exista diferente in privinta concediilor: in vreme ce francezii au sase sau sapte saptamani de vacanta, irlandezii au doar cinci. Mai mult, pentru o companie e mult mai usor sa angajeze sau sa concedieze in Irlanda.

"Inca poti trai o poveste de succes aici", spune Murat. Francezii sunt izbiti de usurinta cu care irlandezii leaga prietenii la locul de munca si constata ca adesea o disputa de serviciu se rezolva nu la birou, ci la un pahar de bere, dupa program. "In Franta, vineri dupa-amiaza le spui colegilor «week-end placut», ne vedem luni", spune Girard-Claudon. Aici spui: "Unde bem ceva diseara?". Sunt si francezi care raman aici. Murat, care prefera sa i se spuna John in locul numelui de botez, Jean-Christophe, s-a casatorit cu o irlandeza, iar fiica lui, cu ochii ei albastri si parul blond, e mai degraba irlandeza decat frantuzoaica, spune el.

In concluzie, este vorba de o "migratie a creierelor" sau pur si simplu de un training post-facultate pentru tineri europeni care, la un moment dat, se vor intoarce in tarile lor natale? Probabil ambele, spune Girard-Claudon. "Sunt mai intai cei care vor unul sau doi ani pentru a castiga experienta si pentru a-si imbunatati engleza, pentru a gasi un loc mai bun de munca in Franta", spune el. "Si, apoi, sunt cei care stau aici 4-5 ani pentru a-si face o cariera, poate pentru a se intoarce, poate nu".

* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

* Copyright 2006 New York Times News Service