La poalele unor munţi măcinaţi de vreme şi vremuri, comuna Greci, din judeţul Tulcea, ar fi fost cândva locuită chiar de greci, de acolo venindu-i şi numele. Comuna se află la poalele Munţilor Măcin, cei mai vechi munţi din România, care se întind însă de-a lungul mai multor localităţi din Dobrogea.

Spre deosebire de alte zone prin care se desfăşoară lanţul muntos, Greci este punctul de plecare către cel mai înalt vârf din Munţii Măcin, anume Vârful Ţuţuianu, a cărei înălţime se ridică la doar 467 de metri, practic cât un deal.

Traseul către cel mai înalt vârf din Măcin şi porneşte din satul Greci, de altfel o drumeţie uşoară pentru cei obişnuiţi cu traseele, însă nu foarte dificilă pentru începători. Drumul serpuieşte până sus, timp în care peisajul nu dezamăgeşte, iar pe alocuri sunt şanse mari să răsară din tufişuri câte o broască ţestoasă. Traseul este bine marcat, încă din comună, ceea ce arată că există o dorinţă din partea comunităţii de a fi un punct important pe harta turistică.

Odată ajunşi în vârf, comuna din care începe traseul se vede în îndepărtare pe un plan întins, fără niciun relief în apropiere. Tocmai acest lucru este impresionant, că Munţii Măcinului sunt singurele forme de relief, tronând asupra întregii zone.

Deşi nu sunt nişte munţi în adevăratul sens al cuvântului, Munţii Măcin sunt martori ai timpurilor, formaţi în urmă cu aproape 300 de milioane de ani, măcinaţi nu doar de vreme, dar şi de vremuri.

Greci nu e însă o destinaţie cunoscută, însă zona oferă nu doar o lecţie de geografie, aşa cum am învăţat la şcoală că Munţii Măcin sunt rezultatul orogenezei hercinice, dar şi o lecţie a răbdării.