♦ La o privire de ansamblu, e evident că local există doar câţiva jucători care au dezvoltat lanţuri, respectiv Starbucks, 5 to Go, McCafe, The Coffee Shop, Meron şi Ted’s ♦ Numărul reţelelor mari – fie ele locale, fie internaţionale – e mic. Pe lângă acestea însă există sute de unităţi independente, acesta fiind de fapt segmentul cel mai efervescent.

Grupul american Starbucks, prezent pe piaţa din Româ­nia în sistem de franciză, fiind în portofoliul polone­zilor de la Amrest, a închis două cafenele de pe plan local în prima parte din 2026. Astfel, reţeaua a ajuns la finalul primului trimestru la 61 de unităţi. De altfel, nu sunt primele închideri din ultimii ani.

Compania vorbeşte de scăderea consu­mului, însă ZF a vrut să vadă dacă e o situ­aţie generală în piaţă sau dacă modelul ame­rican nu mai are tracţiune pe plan autohton.

„Veniturile AmRest în primul trimes­tru din 2026 au scăzut cu 1,5%, la 588,7 mil. euro. Like for like, vânzările au scăzut cu 3,7%. Performanţa pe ţări a fost mixtă. Afa­cerile din Ungaria şi din ţările din Bal­cani au înregistrat o creştere de două cifre (peste 10%), însă acest lucru nu a fost sufi­cient pentru a compensa scăderile din Franţa, România şi Cehia“, spun oficialii AmRest, francizatul Starbucks în Româ­nia.

Aceeaşi companie operează în sistem de franciză şi 10 restaurante Burger King pe plan autohton.

O poveste

Americanii de la Starbucks sunt pre­zenţi pe piaţa locală de aproape 20 de ani, acesta fiind unul dintre primele branduri mari din industrie care nu doar că au venit, dar au şi rămas. Încă de la început, grupul s-a dezvoltat în sistem de franciză, având mai mulţi parteneri, cel mai recent fiind vorba de AmRest.

„La început, să mergi la Starbucks era cool. Acum, nu mai e aşa. Plus că sunt alţii care s-au extins, cresc. Asta pe lângă cafe­nelele de specialitate care ţin capul de afiş în România“, spune Constantin, un consumator.

Industria cafenelelor din România este una extrem de fragmentată. La o privire de ansamblu, e evident că local există doar câţiva jucători care au dezvoltat lanţuri, res­pectiv Starbucks, 5 to Go, McCafe, The Coffee Shop, Meron şi Ted’s. Numărul reţelelor mari – fie ele locale, fie interna­ţionale – e mic. Pe lângă acestea însă, există sute de unităţi independente, acesta fiind de fapt segmentul cel mai efervescent. E vorba în special de cafenele de specialitate, des­chise în marile oraşe, în frunte cu Bucu­reş­tiul. Aceste localuri sunt, de regulă, afaceri antreprenoriale mici, ce nu au nici forţa şi nici dorinţa de a se extinde la nivel de lanţ.

De partea cealaltă, exis­tă puţine nume internaţio­nale mari care au venit lo­cal. Mai mult, nici cele deja prezente nu sunt venite direct, ci în franciză, piaţa din România fiind văzută prea mică. Astfel, conceptele autohto­ne au avut loc să se dezvolte.

Altă perspectivă

În ce măsură resimt şi antreprenorii locali o scădere a consumului pe piaţa de cafenele? „Primele luni din 2026 au fost foarte complicate. Până în decembrie n-am simţit scăderi. Din septembrie până la final de an am fost pe un platou. Apoi, ianuarie a fost complicat“, afirmă Bogdan Ciocian, cofondatorul lanţului de cafenele de specialitate Meron.

Cea mai mare scădere a fost de 17% în una dintre unităţi – lanţul are peste 30 de localuri. În medie, declinul a fost de 10-12%. „Mă refer la ianuarie 2026 versus aceeaşi lună din 2025. Acelaşi lucru am simţit şi în februarie, pentru ca în martie să vedem o temperare. Am rămas pe minus, dar cu 1-2%. Toată piaţa e în aceeaşi situaţie.“

Crede că sunt mai mulţi factori aici. Pe de-o parte, salariul nu mai ţine pasul cu inflaţia. Pentru foarte mulţi, salariile au stagnat, iar inflaţia a continuat să crească. Apoi, există o temere în piaţă. Şi sunt multe lucruri care o generează.

Bogdan Ciocian spune că nu doar preţurile au crescut, ci şi costurile.

„Au fost momente în care noi am fost destul de agresivi pe zona asta de des­chideri. Mă refer la 2020-2022, când lucram cu marje nete ceva mai mari - 10-20%. Şi perioada aceea a fost dificilă, dar datorită marjelor, aveam un apetit de risc mai ridicat. În momentul acesta, lucrăm cu marje între 2 şi 7%. Iar apetitul de risc este mai diminuat când vine vorba de dezvoltare.“

Şi totuşi...

Chiar şi aşa, există în continuare antreprenori care investesc în domeniu. Adrian Simion, fondatorul prăjitoriei de cafea Guido, care lucrează cu peste 150 de clienţi din zona ospitalităţii, afirmă că apar în continuare multe proiecte noi în sectorul cafenelelor de specialitate. Doar luna aceasta a primit comenzi de la cinci clienţi noi. Pe de altă parte, închiderile sunt „nesemnificative“.

„Nu ştiu dacă e un trend la nivel de piaţă sau e ceva care ni se întâmplă doar nouă. Cert e că avem clienţi noi, apar proiecte noi.“

El adaugă că într-adevăr primele luni din 2026 au fost dezamăgitoare, dar din martie lucrurile şi-au mai revenit.„Sunt ups & downs (suişuri şi coborâşuri – trad.). Totuşi, cred că există ceva mai mare atenţie în rândul clienţilor finali. Noi avem şi localul de pe Victoriei (deschis împreună cu Boiler – n.red.) şi, acolo, în weekendul e în continuare plin, dar în timpul săptămânii sunt şi zile mai puţin pline. Cred că nu mai există chiar aceeaşi disponibilitate de a cheltui a oamenilor. Dar în industria noastră, dincolo de asta, mai e un factor care influenţează situaţia - vremea.“

O industrie meteo-dependentă

De altfel, Radu Savopol, cofondatorul 5 to go, de departe cel mai extins lanţ de cafenele din România, cu peste 600 de unităţi, spune că de fapt vremea e principalul vinovat pentru evoluţia vânzărilor din 2026.

„În ianuarie şi februarie am văzut scăderi ale consumului. Dar a fost şi vremea neprielnică, noi suntem o industrie meteo-dependentă. În martie şi aprilie, când a fost cald, am avut record de vânzări. Acum, că e frig iar, se simte. La cafenele, unde bonul nu e la fel de mare ca la restaurante, evoluţia nu e dictată la fel de mult de disponibilitatea financiară, cât e de vreme“, conchide el.

Totuşi, ZF a scris de mai multe ori că românii consideră că piaţa e scumpă. Iar datele din raportul Cafely vin să confirme acest fapt. Aceeaşi cafea costă, în medie, 2 dolari (8,8 lei) în România şi doar 1,54 de dolari – deci cu 30% mai puţin - în Italia. Şi Spania, dar şi Portugalia sunt mai ieftine. Iar în toate aceste ţări salariile medii sunt mai mari decât pe plan local.

În ultimii ani, preţul cafelei a crescut puternic şi ca urmare a creşterii TVA, a costurilor operaţionale, a forţei de muncă, dar şi a cotaţiei cafelei la nivel internaţional, explică jucătorii din piaţă.

Chiar şi aşa, pentru un consumator care a văzut aproape o dublare a preţului din pandemie încoace, motivul nu contează.